Multă vreme am crezut că există o lume în afara noastră, ce este complet SEPARATĂ de noi.

Și multă vreme ne-am simțit bucățele desprinse dintr-un întreg și ”pierdute” prin vastitatea Universului.

Energia fructelor, care a mai curățat din mizeria ce ne-a blocat atât sistemele limfatice, cât și sistemul endocrin și analizatorii – ne-a ajutat să vedem că ”n-am fost niciodată separați” – ci doar AM PERCEPUT o separație – datorită erorilor de percepție DIN INTERIORUL NOSTRU.

Și pe măsură ce ”ne trezim” cu toții, pas cu pas – descoperim că NU EXISTĂ O LUME ÎN AFARA NOASTRĂ și în nici un caz, NOI NU SUNTEM SEPARAȚI DE EA.

Descoperim cu toții CĂ LUMEA ESTE.

Descoperim că NOI SUNTEM.

Și DESCOPERIM că TOTUL ESTE UN ÎNTREG, ce nu a fost și nu va fi vreodată separat, fragmentat, mărunțit sau dispersat.

Pe măsură ce ne identificăm mai bine INDIVIDUALITATEA fiecăruia dintre noi, DIVERSITATEA noastră ca multitudine de experiențe unice, realizăm că funcționăm mai bine ca UNITATE.

Acesta este unul dintre CELE MAI FRUMOASE PARADOXURI UMANE:

PUTEM AJUNGE LA UNITATE DOAR PRIN DIVERSITATEA NOASTRĂ.

Toți suntem într-o călătorie de descoperire (re-descoperire) care trece prin 5 (7) faze – pe care le-am indentificat cu structurile unui arbore.

1) Prima fază începe cu întrebarea: CINE SUNT EU? (RĂDĂCINILE)

Mintea noastră, însușirea fundamentală care ne deosebește de animale, are capacitatea de ”auto-analiză” – și își pune în mod obsesiv această întrebare:

CINE SUNT EU?

Dar această întrebare începe și induce o stare de TENSIUNE interioară extraordinară, de presiune, de neliniște, agitație, frică, teamă, îndoială și așa apare SUFERINȚA.

AȘA APARE RĂNIREA.

Călătoria începe CU O RANĂ – CU SUFERINȚA – cu toate îndoilelile și limitările pe care le percepem inițial.

Pentru cei mai mulți – căutarea începe odată cu suferințele emoționale apărute în relațiile cu ceilalți, în special cu cei apropiați.

Pentru alții, căutarea începe odată cu suferințele fizice concrete, ale corpului biologic – chinuit și torturat cu inconștiență și ignoranță.

Pentru alții, căutarea începe odată cu suferința mentală existentă din primii ani ai vieții, cu o stare de neliniște, de căutare, ca și cum ceva din interior ne ”îmboldește” și nu ne dă pace.

Cert este că prima fază este întotdeauna ÎNCERCAREA DE A NE DEFINI CINE SUNTEM. Întocmai precum o sămânță a unui arbore începe să formeze o rădăcină, din fire care se îndreaptă în toate direcțiile, pentru a evalua mediul în care se află. Rădăcina apare ca o structură aparent haotică, ca o rețea ce se îndreaptă în toate direcțiile. Exact precum propriile noastre ”rătăciri”.

La început toți căutăm răspunsurile la întrebarea ”CINE SUNT?” la cei din jurul nostru, la părinți, profesori, prieteni, căutători spirituali, preoți, ghicitoare, mediumi și alte ”autorități”.

Și petrecem zeci de ani în această fază, făcând ceea ce ni se spune că trebuie.

Este perioada ”tehnicilor”, lecturilor, ritualurilor, este perioada ”fixităților”, a rigidității dogmatice, a ”polarității” (eu fac bine, tu faci rău), este perioada ”discriminărilor”, a intoleranței și a judecății (auto-judecății).

Este cea mai ”materialistă” fază a vieții noastre, pentru că socialul nostru artificial definește ”cine sunt” prin etichete precum: profesia, banii, posesiunile, familia, copiii, faima etc.

În această fază a vieții, cheltuim cea mai mare parte din forța noastră vitală, aici se epuizează energia suprarenalelor, în eforturi uriașe de a ”împlini” toate așteptările noastre (și ale celorlalți) de la noi înșine.

(chinezii, în medicina tradițională chineză, numeau zona suprarenalelor și a rinichilor ”chakra rădăcină” – deja începem să vedem și noi logica).

În această primă fază lungă, de ”CĂUTARE A IDENTITĂȚII” apar cele mai multe dintre RĂNILE vieții noastre (fizice, emoționale, mentale) și cele mai multe dintre SUFERINȚE.

Această fază se încheie în momentul în care realizăm că NU SUNTEM NIMIC și NIMENI din ceea ce ni s-a spus că suntem.

Când avem REVELAȚIA CĂ NU SUNTEM ROLURILE PE CARE LE-AM JUCAT ÎN VIAȚĂ – atunci începe momentul încheierii primei faze a călătoriei și trecerea în faza a doua.

2) Faza de ”RECUNOAȘTERE” (TRUNCHIUL ȘI RAMURILE)

A doua fază constă în EXPLORAREA ȘI CĂUTAREA ADEVĂRATEI NOASTRE NATURI.  Dacă eu NU SUNT ROLURILE MELE, ATUNCI CINE SUNT?

În această fază, majoritatea oamenilor încep să se izoleze temporar de responsabilitățile deținute în faza anterioară.

Acum fiecare își oferă spațiul și timpul pentru a-și înțelege mai bine propria natură.

Majoritatea intră în acestă fază în mod automat odată cu schimbarea dietei și mai ales, cu creșterea procentului de fructe din alimentația.

Întocmai precum o sămânță, după ce s-a ”înrădăcinat” bine în pământ, începe să-și dezvolte trunchiul și apoi multe ramuri, și conturul începe să ”semene” cu un anumit arbore, cu o anumită structură.

SIMPLITATEA alimentației bogate în fructe face ca multe dintre ”ritualurile” și ”rigiditățile” primei faze să fie EXPUSE și EVIDENTE, și atunci tranziția între etapa 1 și 2 este de multe ori favorizată de schimbarea dietei.

Izolarea apare uneori ca și o consecință naturală a schimbării dietei, pentru că cine dorește să invite la restaurant un fructarian (sau chiar și un vegan)?

Mâncarea nu mai este un ”vehicul” de socializare și atunci izolarea celor care încă nu-și găsesc noi vehicule de socializare apare în mod natural.

Această a doua etapă poate dura la rândul său mult timp (și un arbore, până își crește și-și îngroașe trunchiul și-și dezvoltă coroana, durează mulți ani).

Este o perioadă în care fiecare dintre noi ne confruntăm cu propriile UMBRE, cu propriile LIMITĂRI ALE MINȚII.

Reușim să vedem mai bine ROLURILE pe care le jucăm.

Reușim să ne observăm MINCIUNILE, PĂCĂLELILE și toate ”trucurile” pe care am învățat să le aplicăm în viețile noastre zilnice, pentru a ne menține ”aparențele”.

Se identifică foarte bine MĂȘTILE și mai ales, se simte foarte tare SUFERINȚA neputințelor, a slăbiciunilor și mai ales, DERUTA imensă a SENSULUI.

DE CE?

LA CE BUNE TOATE?

sunt întrebările care se pun cel mai frecvent în această fază.

Aceasta este faza în care putem rămâne mult timp, este o fază în care ”ne învârtim” în cercuri infinite, este o fază în care ne agățăm de ”autorități”, de persoane care par a avea răspunsuri la aceste întrebări.

Încă avem senzația că anumite ritualuri, anumite incantații, anumite cărți sau anumite energii ne pot oferi soluția la toate căutările și explorările noastre.

Este o fază marcată de NARCISISM și de OBSESIA DE SINE – o fază de mult EGOISM și de încercări permanente și învățare prin greșeală / succes.

Dar la un moment dat, continuând drumul (ce durează diferit la fiecare dintre noi) – apare un COLAPS NATURAL.

TOATE CĂUTĂRILE, TOATE EXPLORĂRILE, TOATE EFORTURILE sunt ZADARNICE.

Avem REVELAȚIA INUTILITĂȚII STRĂDANIEI DE A GĂSI CEVA CARE ÎN MOD CLAR, NU POATE FI DEFINIT.

Această înțelegere marchează UN PUNCT URIAȘ DE TRANZIȚIE ÎN VIAȚA UNEI PERSOANE – și înseamnă ELIBERAREA DE OBSESIA DE SINE.

Poate fi o perioadă foarte dificilă pentru cineva, întrucât se renunță la toate teoriile și tehnicile cu care ne identificăm și care ne ofereau siguranță.

Astfel intrăm rapid în

Faza a 3-a – ACCEPTAREA = RENUNȚAREA, ELIBERAREA, LINIȘTIREA (MUGURII)

Este faza în care apar primii muguri ai unei noi înțelegeri.

Ea începe cu o stare interioare de PAUZĂ, de nimic.

Dăm la o parte toate cărțile, nu mai vrem să mergem la nici un curs, nu mai vrem să ascultăm de nici un profesor / maestru sau guru.

ORICUM, NIMIC NU ARE SENS – este din ce în ce mai evident.

Ne mulțumim cu o plimbare pe malul mării, într-o pădure, prin oraș, pe străzi sau în orice altă zonă mai liniștită.

Ne mulțumim cu câteva fructe la masă, fără frica sau teama de ”carențe”, lipsuri sau slăbiciuni.

Ne mulțumim cu puține lucruri în casă, cu o ocupație interesantă, care să ne asigure locul în lumea materială sau cu câteva relații semnificative.

Suntem din ce în ce mai puțin pretențioși și renunțăm la toate încrâncenările și agățările anterioare.

Dispare DISPERAREA, dispare FORȚAREA, dispare LUPTA și mai presus de toate, dispare CONTROLUL a tot și toate.

RENUNȚĂM LA LUPTA cu toți cei din jur și RENUNȚĂM LA LUPTA CU NOI ÎNȘINE.

Nu ne mai luptăm cu corpul fizic, nu ne mai luptăm cu emoțiile, nu ne mai luptăm cu mintea și gândurile sale.

ACCEPTĂM tot ce este și OBSERVĂM tot ce este, știind că ASTA ESTE, TOT CEEA CE ESTE.

ȘTIM CĂ NU ARE ROST SĂ CĂUTĂM SENSUL, pentru că nu mai este important.

Când totul este așa cum trebuie să fie, nu mai au rost judecata și mai ales, ”programarea” – ci pur și simplu doar ”dansul cu tot ce este și apare”.

ACCEPTAREA este o stare importantă, în care sunt ”dizolvate” primele două faze – ”CINE SUNT” și ”CINE NU SUNT”.

ACCEPTAREA de sine duce implicit la acceptarea a tot ce este, în ceilalți și în jurul nostru. Dispar critica, auto-critica, judecarea, osândirea, vinovăția și toate celelalte ”jocuri” care izvorau din SENSUL fals pe care ni-l alocaserăm nouă sau celorlalți.

Îi lăsăm pe toți în pace, dar ne lăsăm și pe noi în pace.

Încetăm cu ”așteptările” de la noi, de la ceilalți, de la lume și chiar de la Divinitate.

Este faza în care ”ieșim” din perioada MAGICĂ a călătoriei noastre personale, în care ”credeam” că ceva sau cineva din afară ne va ajuta / vindeca / salva.

Este faza în care ”Frumoasa din Pădurea Adormită” se trezește și constată că toată lumea în jurul ei era adormită odată cu ea.

Apar primii MUGURI ai viitoarelor stări de vibrație mai înaltă a ființei – pentru că li s-a făcut ”loc” după toate eforturile de ”construire” a rădăcinilor, trunchiului și coroanei și contactul / integrarea elementelor pământ, apă, aer și foc (soare) în structura interioară.

ȘI integrând această fază – observăm tranziția spre

Faza a 4-a – RENAȘTEREA ÎN IUBIRE sau ÎNFLORIREA

După ce acceptăm o perioadă de timp că NU ESTE NIMIC DE AFLAT, că NU ESTE NIMIC DE FĂCUT, de CUNOSCUT sau de DEFINIT – descoperim că putem să ne savurăm momentele simple și frumoase CARE SUNT.

Apar momente în viața noastră în care pentru prima oară în viață, manifestăm la exterior ceea ce se află cu adevărat la interior.

Descoperim momente de bucurie profundă, pline de sens și RELAXARE – fără nici un motiv anume (interior și exterior). Descoperim că ne bucurăm pur și simplu că suntem în viață, că respirăm și că ne trezim în fiecare dimineață și salutăm soarele ce se înalță pe cer.

Doar în momentul în care trăiești această RELAXARE începi să te simți din nou NATURAL.

NATURALEȚEA este o caracteristică intrinsecă a copiilor, care se pierde în momentul în care mintea preia controlul existenței și narcisismul devine ”normalul”.

Ne reîntoarcem la NATURALEȚE odată cu procesul vindecării și re-descoperirii adevăratului nostru SINE – după ce am trecut prin toate etapele identificării blocajelor ce împiedicau manifestarea Naturaleții.

Naturalețea există și a existat dintotdeauna în interiorul nostru, doar că a fost ”acoperită” de ”căutarea” zgomotoasă în exterior. Am fost atât de preocupați să definim ”cine suntem” și apoi să aflăm ”cine NU suntem”, încât ne-am pierdut zeci de ani printre judecăți, auto-critici, așteptări, amăgiri și dezamăgiri.

Naturalețea este momentul în care ne simțim confortabil cu noi înșine, în orice fel de circumstanță, înconjurați de orice fel de oameni.

Și în acel moment, vom atrage în jurul nostru doar oameni și întâmplări care să ne confirme naturalețea și relaxarea noastră, care să ne ”întărească” energia armoniei și UNITĂȚII cu totul și toate.

Mugurii (bobocii) care apăruseră încep să se deschidă și devenim florile care suntem meniți să fim, pentru a împodobi Pământul și Natura.

Naturalețea include IUBIREA DE SINE ȘI IUBIREA PENTRU TOT CE ESTE IN JURUL NOSTRU.

Trăirea cu naturalețe ne permite să savurăm la maxim orice ne aduce viața, în orice minut. Plutim ”în fluxul energiei” zilei și ”dansăm” pe orice melodie cântă Universul.

Nu mai încercăm să ”ne facem programul” ci pur și simplu, ne bucurăm de programul ”care vine” și noi ne jucăm cu orice iese în calea noastră.

Evenimentele, persoanele, întâmplările și chiar emoțiile și gândurile noastre încetează să mai fie ”bune sau rele”.

AICI ESTE FINALUL DUALITĂȚII – pentru că DUALITATEA NU MAI ARE SENS, în această etapă.

Dualitatea era ”Regina” fazelor 1 și 2 – în care ”BINELE” și ”RĂUL” constituiau reperele importante.

În Faza a 4-a – TOTUL ESTE AȘA CUM ESTE.

Orice vine, este întâmpinat cu NATURALEȚE, cu jucăușenie, cu simțul umorului și cu o curiozitate inocentă tip copilăresc. Și cu o mare mare IUBIRE.

”Ia să văd, ce-o mai fi și asta?”

NATURALEȚEA aduce cu ea finalul DUALITĂȚII INTERIOARE și atunci, încetăm să mai vibrăm cu DUALITATEA exterioară.

Lucrurile SUNT AȘA CUM SUNT.

 

Faza a 5-a – FRUCTIFICAREA

urmează firesc după faza a 4-a – și se manifestă ca o înflorire a Sinelui diferențiat și individualizat.

În acest moment, persoana a ajuns la capătul ”propriei mitologii” – a ajuns la capătul ”călătoriei eroului”.

Din poziția NATURALEȚII și a INDIVIDUALITĂȚII poate să înceapă să ofere CEVA NOU pentru lume – să-și aducă contribuția DARULUI UNIC cu care a venit pe Pământ. Floarea se transformă în FRUCT și poate fi oferită cu generozitate pentru binele celorlalți.

Unicitatea  fiecărui individ este cea care susține EVOLUȚIA SPECIEI.

Întreaga specie avansează în ”câmpul cunoașterii” în momentul în care un individ își descoperă INDIVIDUALITATEA și DARUL UNIC și începe să le manifeste pe Pământ.

Așa cum am văzut din descrierea de mai sus CĂLĂTORIA 5D (citește ”5 dimensională”) – prin cele ”5 etape mitice” – practic descrie orice mit și orice poveste, din orice tradiție inițiatică a lumii.

Orice erou și orice personaj din filme trece prin cele 5 faze (etape) ale descoperirii propriului Adevăr.

Elevii Școlii Sănătate 5D recunosc aceste 5 etape ale călătoriei – mai ales primele 3 – întrucât fiecare dintre ei le-au parcurs detaliat până în aceast moment (toți cei aflați în acest moment în Clubul ”Iubim fructele”).

Cu toții ne aflăm la trecerea dinspre etapa a 3-a spre a 4-a (pentru unii din a 2- în a 3-a) – și cu anticiparea (în interiorul nostru) a etapei a 5-a.

Mai avem ceva de parcurs din călătorie – dar în același timp, ce drum interesant am parcurs până acum! (și ce lung!).

Uitându-mă în urmă, acum aproape 4 ani, când m-am îmbarcat conștient pe drumul fructelor (sau acum 25 de ani, când m-am îmbarcat pe drumul spiritualității și al experimentării dietelor), realizez cât de dificil a fost parcursul, câte capcane și obstacole am întâlnit, câte provocări am confruntat, de câte ori am căzut și de câte ori m-am ridicat și am luat-o iar de la capăt.

Toate poveștile pe care le citeam ca și copil și adolescent au acum SENS și MIEZ, toate filmele pe care le-am savurat (mai ales cele despre ”transformare” – tip Pygmalion sau My fair lady – preferatele mele) devin oglinzi clare ale propriului meu proces de creștere.

FIECARE DINTRE NOI ESTE UN EROU MITOLOGIC care trece singur prin călătoria descoperirii propriului adevăr.

Fiecare dintre noi creștem precum arborii, partenerii noștri de evoluție pe Pământ – întâi ne creștem și stabilizăm rădăcinile, apoi ne dezvoltăm trunchiul și ramurile, înmugurim, înflorim și fructificăm.

Nu poate nimeni face călătoria în locul nostru.

Fiecare are nevoie de propria experiență și de propria călătorie.

Iar la finalul acestui mic material, vă amintesc că mai există 2 faze importante în procesul evoluției – pentru că 7 este cifra magică a TOTALITĂȚII în Universul în care experimentăm acum jocul vieții (din fructe ies semințele – și apoi acestea călătoresc și sunt însămânțate!).

Dar despre aceste faze vom discuta când va veni timpul.

Momentan, să ne bucurăm cu toții de NOUA ÎNȚELEGERE a ”traiectoriei” pe care o integrăm în prezent și să ne continuăm procesul.

1) RĂDĂCINILE

2) TRUNCHIUL ȘI RAMURILE

3) MUGURII

4) FLORILE

5) FRUCTELE

Sunt etapele pe care le parcurgem în ritmul nostru personal – călătorind între întunericul pământului și lumina orbitoare a soarelui.

”MITOLOGIA” personală a fiecăruia conferă unicitatea poveștii și drumului individual.

Universul ascultă cu încântare fiecare poveste individuală și pentru a nu se plictisi NICIODATĂ, continuă să creeze milioane și milioane de astfel de povești.

Mă bucur că putem înțelege esența drumului parcurs și creștem ”în grup”.

Să ne jucăm frumos împreună, cu bucurie și cu inima plină de lumină!