Mi-a plăcut dintotdeauna școala.
M-am simțit bine cu mirosul cărților noi și al copertelor de hârtie mov al caietelor. Am adorat să scriu cu stiloul, cu creionul sau pixul, să învăț să alături litere, din ele să creez cuvinte și cu ajutorul lor să spun povești.
M-au fascinat poveștile scrise sau spuse de alții, am citit biblioteci de cărți, din momentul în care am învățat să citesc (mult înainte să încep școala).
Pe măsură ce timpul a adus experiență și înțelegere, am realizată că prin lecturi și poveștile din filme am hrănit ”mintea”, Ego-ul, acea parte a personalității mele care îmi asigură socializarea, interacțiunea cu ceilalți și supraviețuirea în lume.
Pentru că mintea este structurată din cuvinte. Ea a apărut odată cu toate cuvintele automatizate și folosite pentru a descrie realitatea.
Din momentul în care a apărut povestea, a dispărut realitatea.
În prezent, trăiesc în fiecare moment în diferite ”povești”, spuse de minte, pentru a descrie situația în care se află (alături de corpul fizic).
Am înțeles această dificultate a minții de a putea percepe realitatea așa cum este, și am realizat că ea ”subtitrează” continuu tot ce se întâmplă.
Chiar în acest moment, mintea observă că ”scriu un articol” și se uită curioasă să vadă ce mai iese. În procesul scrierii și a vorbirii, mă acordez la un alt filon de inspirație, care vine de undeva de lângă minte, sau din spatele său, și scot pe hârtie (sau vorbesc) chestiuni care o surprind uneori pe mintea conștientă.
Realizez că aduc din profunzimea subconștientului personal și a celui colectiv o mulțime de informații sau frânturi de cunoaștere, pe care le ”lipesc” de acele părți din viață unde se potrivesc mai bine.
Am descoperit că îmi place foarte mult să învăț, să mă ”școlesc”, să descopăr prin puterea cuvintelor, profunzimile diferitelor zone ale vieții.
Îmi place să învăț despre corpul fizic și infinitele sale proprietăți. De mult am realizat că acest corp este un mister și că niciodată nu voi reuși să înțeleg complet cum funcționează, cu adevărat. Dar asta nu mă împiedică să merg la cursuri, să studiez părți componente ale sale, dar și să-l observ în timp ce face mișcare și se prinde în proiecte în care folosesc mușchi, articulații, simțul echilibrului sau rezistența structurii osteo-articulare.
Studiez în prezent partea de mișcare corporală și în același timp, mă preocup de toate descoperirile moderne în domeniul endocrinologiei, imunologiei și digestiei.
Sunt permanent înscrisă în cursuri și școli, în fiecare an îmi adaug alte competențe, celor pe care le am.
În același timp, ofer programe, cursuri, proiecte și formate tip Școală (cum este Școala Sănătate 5D) pentru că doresc să împărtășesc tot ce se acumulează, căutând confirmări, validări sau dimpotrivă, infirmări ale celor pe care le aflu.
Profesia favorită pe care o aleg de când am realizat cât de mult în place este ”elevă” profesionistă. Îmi place școala. Îmi place să învăț.
A fost foarte în regulă și învățământul ”formal” în cadrul școlii organizate de social (și am multă ”școală” la activ, după cele 12 clase am urmat o facultate de 6 ani și o specializare de alți 4 ani, apoi câteva alte specializări de 3 ani fiecare).
Dar îmi place și învățământul un pic mai lejer, cum este oferit on-line, în ultimii ani – din confortul și comoditatea casei.
Înțeleg ce înseamnă ”școala” și multe dintre provocările pe care aceasta le aduce.
Înțeleg mai bine ca oricine ”teama de a greși”, nevoia de a face ”tema perfectă”, precum și dorința de a fi ”lăudată” și ”apreciată” de profesor sau mentor. Observ aceste povești ale minții și le aduc la suprafață, să le văd mai bine.
Îi ajut și pe ceilalți să facă aceleași observații, dacă doresc să o facă.
Știu că uneori îți vine să te oprești, să renunți. Că de multe ori obosești. Că ai nevoie de vacanțe sau măcar pauze. Îți trebuie să închizi totul și să te relaxezi. Un cântec, o melodie, câțiva pași de dans sau câteva mișcări de întindere te pot scoate din ”seriozitatea” ce te copleșește, când studiul devine profund și personal.
Învățătura și școala sunt procese care presupun pași mici, unul după altul, trepte structurate, întâi te urci pe una, să te poți cățăra pe următoarea.
Înțelegerea domeniului numit ”școală – învățătură – educație” vine cu multă satisfacție și stare de bine în interior.
Este un privilegiu să vă pot descrie cât de fascinantă este ”școala” și ”învățătura” în toate formele sale – formale sau mai informale.
Eleva profesionistă care sunt, vă invit să-mi fiți alături la întâlnirile on-line ale toamnei 2024 pentru a împărtăși cu energie și entuziasm informații și cunoaștere.
Vă recomand să vă abonați la Newsletter-ul profesional în care voi împărtăși informații și cunoaștere mediccuexperienta.substack.com
Vă mulțumesc că alături de voi pot juca acest Joc: eleva eternă, o elevă ”de profesie”, o elevă care adoră să meargă la școală.
Mă bucur să fim alături de drum,
Spor la studiu nouă, tuturor
Cu iubire,
