Săptămâna ”curățeniei” și clarificărilor mi-a adus un plus de claritate mentală și de viziune generală (pe lângă eliminările ”intensive” – fizice și emoționale).
Zilele trecute am făcut o constatare interesantă – și am dorit să o împărtășesc cu mai multă lume.
Am observat la toate femeile din jurul meu – și la mine – următoarea dinamică: atunci când IUBESC (sunt îndrăgostită), arăt bine și slăbesc, corpul meu pare ca are nevoie de puțină mâncare, și se ”întreține” excelent din ALTĂ SURSĂ invizibilă de energie, numită IUBIRE.
Parcă nu-mi trebuie nimic altceva decât prezența persoanei / sau circumstanței care a declanșat în mine IUBIREA (pentru că am observat că pot iubi multe ”destinații” în exteriorul meu – pot iubi o ocupație, un lucru, obiecte sau persoane).
Așadar, prezența IUBIRII și PASIUNII în viața mea – îmi menține NEVOIA de hrană la minim – și alimentele pot fi extrem de simple (câteva fructe) – dar corpul pare a se simți MINUNAT cu puținul oferit.
Cum dispare pasiunea / iubirea din viața mea – cum începe consumul alimentar mai mare (apare ”foamea” – dar o foame căreia nu i te poti împotrivit – pe care eu o numesc ”lăcomie” – întrucât cere ”mai mult și mai mult”). Și desigur, inevitabil, apare creșterea în greutate.
Așadar – prezența IUBIRII / PASIUNII în viață = greutate corporală mică – nevoie de alimentație mică
Absența IUBIRII / PASIUNII în viață = greutate corporală mare – nevoie mare de alimentație.
Am observat fetele tinere din jurul meu.
Când sunt adolescente și IUBIREA este pretutindeni în jurul lor (sub forma unor parteneri, a unor ocupații pasionante, a unor circumstanțe interesante), își mențin greutatea corporală și atractivitatea.
Tinere din România sunt frumoase și proaspete, precum florile de primăvară – apărute de curând pe toate piețele noastre – sunt mlădii, zvelte și pline de viață.
După căsătorie și ”așezarea” la casele lor (citește ”STAGNARE” printre ghilimele) – majoritatea tinerelor zvelte și proaspete – se ”ofilesc” vizibil, se îngrașă, încep să nu mai aibă grijă de ele – și vezi cum se transformă în adultele buhăite și rigide, ce umplu cabinetele medicale.
CE DISPARE pe parcurs?
CUM se ”stinge” LUMINA INTERIOARĂ? (parcă toată lumea are un ”comutator” interior – care la un moment dat acționează poziția ”stins”!).
Nu vreau să mai aud despre explicații privind ”procesul normal de îmbătrânire”!
Îmbătrânirea nu are nimic de-a face cu DEGRADAREA ÎNFIORĂTOARE a corpului.
Îmbătrânirea nu are de-a face cu lăcomia.
Și mai ales, îmbătrânirea nu are de-a face cu prezența / absența IUBIRII și PASIUNII în viața noastră.
În viața multor femei DISPARE IUBIREA și PASIUNEA.
Majoritatea trăiesc o viață de ”datorie” (uitați-vă cum sună acest cuvânt, parcă ne-am fi făcut clienți veșnici la ”o bancă” a Universului, care ne tot cere plata ”datoriei” iar și iar – toată viața).
Lipsa IUBIRII – ne face să astupăm ”golul” cu mâncare.
Și greutatea corporală arată acest lucru, clar.
Am descoperit, la mulți dintre pacienți mei, că atunci când apare o scădere spectaculoasă în greutate și o transformare mare a unei persoane (femeie sau bărbat), de regulă în viața lor a apărut IUBIREA.
Fie sub forma unei IDILE cu o altă persoană, fie sub forma unei noi PASIUNI (ocupație, hobby sau obiect).
Doar IUBIREA este forța care ne împinge să facem transformări URIAȘE în corpul nostru – să putem să ne ”hrănim” cu ADEVĂRATUL COMBUSTIBIL de care avem, realmente nevoie.
Din păcate, majoritatea caută IUBIREA în afara lor.
Iubirea este adesea condiționată de prezența sau existența a ceva în exterior – și de regulă, iubirea ”umană” poartă masca ”dragostei”.
Dragostea este o emoție intensă, ca un val tsunami – care ”te ia pe sus” și te poartă cale lungă – într-o direcție – fie aleasă de tine, fie întâmplătoare (depinde cât de conștient te prinde).
Ca orice emoție, are un început și un final (știm că emoțiile sunt valuri de trăiri, care apar și dispar)
Spre deosebire de ”dragoste” – IUBIREA este O STARE CONTINUĂ.
ESTE O STARE.
Nu apare și dispare. Ci este sau nu este.
De fapt, IUBIREA este mereu. Doar că UITĂM de multe ori de existența ei.
IUBIREA nu dispare nicio secundă, cât timp există viața.
Doar memoria noastră despre prezența IUBIRII este foarte scurtă și experiențele pe care le trăim ies din cadrul ei.
IUBIREA DE SINE este cea mai dificilă și imposibilă experiență a unei ființe umane.
Copiii mici o au.
Când ceva ”atentează” la iubirea de sine, când sunt puși să facă ceva împotriva a ce doresc ei – URLĂ din răsputeri și se împotrivesc.
Dar sunt pedepsiți de atâtea ori și mai ales, sunt șantajați de atâtea ori, folosind în special IUBIREA pentru ceilalți (”dacă o iubești pe mami/buni/tanti etc etc mănânci tot, mergi unde îți spunem noi și faci ce dorim noi”) încât IUBIREA DE SINE dispare de pe la 3-4 ani – fără nici o urmă – sub toată condiționarea socială la care este supus puiul de om.
Cei care aveți copiii mici puteți confirma această evoluție – întrucât cu toții ați observat ”cum se domesticește” un pui de om sălbăticuț.
IUBIREA DE SINE este testul principal al vindecării.
Pentru că reprezintă ÎNTOARCEREA LA SURSĂ – la CENTRU – la LUMINA INTERIOARĂ, care este fragmentul de DIVIN și DE IUBIRE CREATOARE din interior.
Când se redescoperă și începe să fie trăită plenar IUBIREA DE SINE (cu toate componentele sale – RESPECTUL DE SINE, ACCEPTAREA DE SINE și IERTAREA DE SINE), VINDECAREA emoțională și mentală confirmă vindecarea biologică.
CÂND IUBESC, CÂND MĂ IUBESC, când orice fac este spre binele meu, spre energizarea și evoluția mea – când ”filtrul” prin care evaluez realitatea și pe toți cei din jurul meu este ”IUBIREA DE SINE” – întregul proces al vindecării dispare, pentru că este deja depășit.
DEVIN SĂNĂTATE, pentru că sunt iar întreagă.
Nu mai am nevoie de multă mâncare – întrucât IUBIREA și LUMINA care sunt îmi încarcă din plin bateriile.
Trăiesc SIMPLU, fără așteptări, în fluxul energiei și cu NATURALEȚE, urmărind cu flexibilitate lecțiile pe care le primesc zilnic în interacțiunea cu ceilalți.
Și dăruiesc continuu din prea-plinul de IUBIRE care sporește, pe măsură ce-l împărtășesc cu ceilalți.
IUBIREA este singura resursă care crește, pe măsură ce este dăruită!
AICI ESTE SECRETUL UNIVERSULUI și mai ales, AL VIEȚII UMANE.
CU CÂT DĂRUIEȘTI, CU ATÂT AI MAI MULT!
Greutatea corporală (preocuparea narcisistă și egoistă a atâtor femei și bărbați) este o problemă imensă a EGO-ului și arată cât de departe de IUBIRE este fiecare.
IUBIREA pentru ceilați, ca și ”drum” de regăsire a vibrației IUBIRII – este o potecă înșelătoare, pentru că DRAGOSTEA (cu toate limitările sale, cu posesivitatea, gelozia și mai ales, așteptările) preia rapid conducerea jocului.
DOAR IUBIREA DE SINE – re-amintită și trăită în fiecare secundă a prezentului poate direcționa eforturile de vindecare către soluția căutată. Și doar aflându-te în plenitudinea IUBIRII DE SINE, poți dărui iubire către ceilalți fără să aștepți nimic și fără să-ți condiționezi darul de reciprocitatea celuilalt.
TEORIA este frumoasă (dar oricum, revelația a fost prea mare să nu o împărtășesc), dar PRACTICA este ÎNGROZITOR DE GREA.
Pentru că ZECI DE ANI am fost învățată și am fost ”presată” de un social agresiv și sufocant – să NU mă iubesc și să mă distrug cât mai repede (”presiunea” socială fiind continuu prezentă – de la nivel familial ”ai grijă de ceilalți”, până la nivel profesional ”nu contează că ești obosit sau mort de foame, ai grijă de ceilalți”).
Și am descoperit că sunt FOARTE FOARTE BUNĂ la asta (doar am fost o elevă conștiincioasă și mi-am ascultat profesorii!).
Re-amintirea IUBIRII DE SINE și trăirea este cea mai grea sarcină pe care am identificat-o până acum, în procesul de vindecare.
Întrucât nu reușesc să-i găsesc, încă, un loc constant și stabil într-o viață croită să se deruleze fără iubire și respect de sine.
Iar obstacolul principal pare a fi în interiorul meu, în nucleu inimii mele – care a fost educată în spiritul ”sacrificiului de sine” și a ”servirii” celorlalți.
Iar greutatea mea corporală toată viața a variat în sus și în jos, ca un carusel, urmărind fluctuațiile experienței mele interioare.
M-am decis în această săptămână să MĂ IUBESC PE MINE.
SĂ MĂ IUBESC CU PASIUNE.
SĂ MĂ TRATEZ așa cum aș trata cea mai iubită și mai respectată persoană din lumea asta. Să mă servesc, așa cum aș servi IUBIREA VIEȚII MELE.
Am realizat că NU ȘTIU DE UNDE SĂ ÎNCEP.
Dar măcar, am definit o INTENȚIE.
Curățenia ”continuă” – cu toate revelațiile pe care le aduce în urma îndepărtării ”mizeriei”. Mulțumesc pentru eforturile tuturor celor care trec cu responsabilitate prin propriul proces de vindecare (știu cum este! știu cât este de dificil! și sunt alături de toți!).
Vă doresc tuturor – în continuare – o săptămână a curățeniei maxim de interesantă!
Cu recunoștință, tuturor,
Sorina Soescu
