BABA 9 – ÎNCĂPĂȚÂNAREA

Bine v-am regăsit, dragii mei frumoși, alături de care călătoresc energetic prin vibrațiile Noii Energii 5D, mă bucur să vă ofer o altă imagine în caleidoscopul explorării totalității noastre omenești!

Sper că deja ați înțeles, până acum, că toate aceste BABE UMBRE pe care le tot întoarcem pe toate fețele, de la începutul lunii Martie, nu sunt altceva decât aspecte ale noastre, ale fiecărei ființe omenești, care au stat ascunse sub un voal de negare.

Cu toții trăim de ani de zile ca ființe incomplete, care ne exprimăm doar o mică parte din ceea ce suntem fiecare dintre noi.

Părți întregi din personalitatea noastră nu sunt recunoscute, acceptate și integrate. Ba mai mult, fiind considerate indezirabile și mereu producându-ne stări de rușine sau vinovăție, atunci când le observam în acțiune, sunt negate sau ne luptăm cu ele.

Dintotdeauna ne-am exprimat în totalitatea ființei noastre umane, cu toate părțile de Lumină și cele de Întuneric. Cel puțin în copilăria mică, am fost cu toții autentici: când eram furioși, eram maxim de furioși, când eram bucuroși, eram maxim de bucuroși.

Ca adulți am petrecut cea mai mare parte din viață pe ”pilot automat”, manifestând DOAR acele părți din noi ce primeau aprobare din partea celor din jur. Și pierzând energie în lupta de a ne ține ascunse alte părți din noi, considerate ”rele” sau ”periculoase” de către cei din jur. Sau și mai rău, temându-ne de aceste părți necunoscute, neînțelese și neexprimate din propria personalitate.

Până astăzi am vorbit despre câteva BABE / UMBRE ale Întunericului, ce nu reprezintă altceva decât fața opusă a Semințelor Luminii, despre care am discutat pe larg la începutul anului 2018, în luna Ianuarie.

1) NERECUNOȘTINȚA              opusul RECUNOȘTINȚEI

2) NEPUTINȚA NECREDINȚEI  opusul CREDINȚEI

3) NEÎNCREDEREA                  opusul ÎNCREDERII

4) MANIPULAREA                    opusul COMPASIUNII

5) NEGLIJAREA                        opusul RESPECTULUI și GRIJII de sine

6) RISIPA și EXCESUL               opusele CUMPĂTĂRII (MODERAȚIEI)

7) RESTRIȘTEA                         opusul ABUNDENȚEI (PROSPERITĂȚII)

8) INCONȘTIENȚA                   opusul CONȘTIENTIZĂRII (PREZENȚEI)

În vechea energie 3D, în care am trăit cu toții, în prima parte a vieții (în special până prin anul 2012, când Noua Energie a început să se exprime foarte puternic pe Pământ, trezindu-ne forțat din amorțeala mentală), Semințele Luminii și Babele Umbrelor făceau parte din dualitatea alb / negru și se aflau obligatoriu în conflict.

Unele erau considerate ”bune” și ”dezirabile” (încadrându-se în celebrele simboluri arhetipale ale lui Făt Frumos și Ilenei Cosânzene), iar celelalte deveneau automat ”rele” și ”de eliminat” (desigur fiind tipice pentru Muma Pădurii, Baba Cloanța sau Zmeul Zmeilor).

Când am început să le privim cu ochii Noii Energii 5D, mai detașat și fără atașamente sau așteptări, am început să le vedem diferit.

Am început să le vedem ca părți din noi înșine ce au fost neglijate, nedorite, niciodată înțelese și mai ales, supresate și prost integrate.

Începem să înțelegem că a fi COMPLET UMAN înseamnă să accepți total părțile interioare, indiferent de aparența și exprimarea lor și să îți dai voie să te cunoști AȘA CUM EȘTI, NU AȘA CUM ȚI S-A SPUS CĂ EȘTI.

Zilele Babelor de Martie au fost zile începute cu Mărțișorul  roșu / alb și au continuat cu schimbările atmosferice de la furtună, ninsoare, zăpadă și blocaj de trafic, până la nori, ceață și ploaie, urmată imediat de apariția soarelui și venirea bruscă a primăverii. De la o zi la alta, am trecut prin trei anotimpuri, trei intervale de temperatură și trei aspecte clare luminoase: întunericul, ceața și lumina.

Natura Mamei Pământ, Mama ce ne susține continuu corpurile fizice aici, pe Pământ, ne-a ghidat cu măiestrie prin drumul ce și-l asumă în Noua Energie 5D: prezența SIMULTANĂ A TUTUROR ASPECTELOR în același timp și spațiu.

Și ne așteaptă pe fiecare dintre noi să integrăm modelul în propria viață.

Astăzi vom explora BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII, care este opusul ASUMĂRII RESPONSABILITĂȚII, sămânța de lumină plantată în ziua de 9 ianuarie.

Am căutat termeni care să se potrivească mai bine cu starea de fixitate, rigiditate mentală și puncte de vedere stricte în care ne aflăm majoritatea și acest termen ÎNCĂPĂȚÂNARE mi s-a părut că descrie cel mai bine modul în care ne eschivăm de asumarea responsabilității pentru tot și toate.

Exact MINTEA cea bine dresată și programată de societate este cea care pune bețe în roate INIMII ce tânjește după schimbare.

CAPUL NOSTRU este încă învăluit în CEAȚĂ, acoperit de VOAL, ochii ne sunt încă tulburi și nu ne vedem clar viața.

Cu toții am fost învățați să fim într-un anume fel și să facem lucrurile într-un mod specific, pentru a evita suferința și durerea.

Când am ascultat ce ne-au spus părinții sau profesorii, am fost lăudați.

Când am încercat să facem ce am dorit noi, în copilăria mică și în prima parte a vieții, am fost pedepsiți. De multe ori, dureros de tare.

De aceea, amintirile trecutului ne-au programat în mod clar:

ASCULTARE, SUPUNERE = RECOMPENSĂ

NESUPUNERE și creativitate proprie = PEDEAPSĂ.

Am observat cum orice mică idee care să susțină CREATIVITATEA și INIȚIATIVA PERSONALĂ a unui om se însoțește de emoții tip ÎNDOIALĂ, NEÎNCREDERE și mai ales, FRICA.

Deși nici unul dintre noi NU mai este copilul / tânărul care a fost pedepsit de părinții / profesorii lui, ceva din noi își amintește atât de bine de acele consecințe încât ne blochează la propriu INIȚIATIVA, CREATIVITATEA. Și implicit, asumarea RESPONSABILITĂȚII.

Pentru că a-mi asuma responsabilitatea pentru propriul destin, pentru propria soartă, dar și pentru totul din jurul meu înseamnă să fiu creativ, adaptabil, flexibil, deschis și comunicativ. Și înseamnă să ascult în special de vocea mea interioară, de Sinele meu superior și de Divinul care ȘTIU că sunt.

Ne-am obișnuit atât de mult SĂ ASCULTĂM DE ALȚII și ”SĂ FIM CUMINȚI” (că doar așa primeam daruri de la Moș Crăciun, Iepuraș și multe alte caractere coercitive ascunse) încât am devenit ÎNCĂPĂȚÂNAȚI și RIGIZI în a ne menține postura de acceptare a autorității din exterior. Și nici nu mai vrem să ascultăm vocea interioară, ce ne împinge la explorare și aventură (adică la ”obrăznicii”!).

În prezent, cei mai mulți dintre noi ne agățăm cu ÎNCĂPĂȚÂNARE de confortul și familiarul suferinței cunoscute, decât să ne aventurăm într-un necunoscut care NU ȘTIM ce ne poate aduce (dar în conformitate cu experiența trecutului, nimic bun).

BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII ne ține în stare de larvă dependentă, ce așteaptă satisfacerea nevoilor sale de bază din exterior.

În acest moment al discursului este cel mai potrivit să vă introduc Metafora Libelulei, care este elementul central al cărții Cheia Genelor (Richard Rudd) ce descrie extraordinar drumul pe care ne aflăm cu toții, în prezent.

Libelula este o insectă extraordinară, cu un ciclu de viață complex.

În prima parte a vieții, libelula trăiește ca și larvă (numită NIMFĂ) în mediul acvatic, mai precis, în ape mlăștinoase și tulburi, cât mai aproape de fundul apelor. Aici, nimfa de libelulă se ocupă toată ziua doar de vânătoare și mâncare. Scopul ei este să-și găsească mâncare, fiind un predator vorace, care înghite de toate: alte larve de insecte, pești și viețuitoare acvatice mici. Trăind în întunericul apelor, nimfa vede doar în alb/negru, mai mult simte decât vede și tot ce face, de dimineața până seara este să-și procure de mâncare și să mănânce. Ocazional, suferă procese de năpârlire, în care corpul i se mărește, își schimbă exteriorul, dar în afară de faptul că mai crește puțin în dimensiune, altceva fundamental nu se schimbă. Își continuă același comportament.

La un moment dat, pur și simplu, ceva din corpul acestei nimfe o împinge să înceapă să se urce pe un fir de trestie sau papură. Se activează ceva dinăuntrul ei, și devine curioasă. Explorează urcarea către suprafața apei, pas cu pas și ajunge la momentul în care iese în sus, către aer și soare. În momentul în care lumina soarelui atinge nimfa, ea încremenește pe tulpină și începe un proces final de năpârlire și transformare.

Corpul de nimfă (ce semăna cu un mic vierme) suferă o schimbare masivă, și întreaga apă din acest corp este pompată în 4 perechi de aripi, ce se dezvoltă la nivelul spatelui. De asemenea ochii mici și incompleți de larvă se transformă în niște ochi mari, compuși și multi-fațetați. Iar corpul se schimbă complet: de la un corp grăsan și durduliu de larvă, devine un corp subțire, delicat și foarte agil, de libelulă adultă.

Când transformarea este completă, libelula își ia zborul și începe explorarea apei, dar deasupra acesteia.

Libelula adultă este un maestru al zborului. Poate zbura în toate cele 3 planuri (sus, jos, stânga, dreapta, față, spate) cu aceeași ușurință și aproape fără consum energetic. Libelula adultă dă din aripi de 30-40 ori pe minut, având mușchi puternici și eficienți (spre deosebire de alte insecte, precum muștele sau țânțarii, care bat din aripi de sute de ori pe minut, pentru a realiza aceleași performanțe de zbor). Viața subacvatică și antrenamentul căpătat acolo îi permit libelulei performanțe aeriene superioare.

Dacă larva subacvatică era singură și se preocupa doar de hrănire, libelula adultă adoră să formeze grupuri, să zboare împreună cu alte libelule, în explorarea terenului și evaluarea locurilor.

Când ne uităm la cele două stadii ale vieții libelulei separat, avem senzația că privim două entități diferite. De fapt, este ACEEAȘI entitate, ce trece prin două faze diferite ale vieții. A doua fază a vieții, cea mai spectaculoasă și trăită în lumină, recepționând toate culorile lumii prin ochii complecși, făcând toate acrobațiile aeriene posibile, prin corpul și aripile delicate și comunicând continuu cu alte entități și jur – este posibilă doar datorită acumulărilor făcute în cadrul primei faze a vieții.

Aprecierea culorilor se poate face doar după ce se trăiește suficient de mult în starea de alb/negru.

Aprecierea zborului se poate face doar după ce înoți suficient de mult în apă (apa emoțiilor, desigur) și te mai duci și prin noroi.

Ușurința deplasării în zbor, într-un corp subțire și plutirea prin aer se face doar după ce ai experimentat un corp greoi, grăsan și mereu înfometat.

Comunicarea și colaborarea se apreciază la maxim după ce te-ai săturat de confruntare, luptă și război.

Metafora Libelulei exprimă cel mai clar INTEGRAREA CONTRARIILOR de LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, despre care discutăm de când am început să vorbim despre Semințele de Lumină și apoi despre BABELE UMBRE ALE ÎNTUNERICULUI.

Sper că deja ați priceput că Libelula despre care vorbeam este fiecare dintre noi.

Și că fiecare dintre noi suntem într-o anumită etapă a călătoriei personale de auto-descoperire. Etapă ce poate fi clar recunoscută și mai ales, acceptată.

BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII este UMBRA care ne ține încă în noroiul de pe fundul mlaștinii emoțiilor, chiar dacă impulsul de a ne cățăra pe firul de trestie / papură a apărut, deja, la cei mai mulți dintre noi.

ȘTIM că ceva are nevoie să se schimbe.

ȘTIM că nu mai putem să continuăm același comportament repetitiv, ce nu ne mai place și nu ne mai face bine.

ȘTIM că este momentul să ne asumăm RESPONSABILITATEA și să facem primii pași către transformarea de sine.

ȘTIM MULTĂ TEORIE.

Și poate am încercat să punem câte ceva în practică și nu ne-a ieșit din primele încercări.

Cui îi iese ceva dificil și complex din prima?

Poate doar unor Genii.

Ceea ce nu suntem, majoritatea dintre noi (deși potențialul există, neîndoielnic, în fiecare).

Oamenii învață ÎNCET. ÎNCET și prin repetiții, prin încercări, erori și într-un final, reușite.

Eșecurile ne descurajează și hrănesc BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII.

Iar necunoașterea Momentului Potrivit și aplicarea unor măsuri în mod forțat și când nu este cazul, ne descurajează și mai tare.

Foarte mulți oameni, când se decid să facă schimbări, o fac când nu trebuie, cum nu trebuie și mai ales, în starea emoțională cea mai nepotrivită: de programare a eșecului (oricum nu-mi iese, dar eu încerc).

De exemplu, așa joacă majoritatea oamenilor la LOTERIE, care este UN JOC AMĂGITOR ce folosește INCONȘTIENȚA și mai ales NECREDINȚA oamenilor.

Cei mai mulți oameni își spun: n-am eu noroc, n-am câștigat niciodată, nimic, dar totuși, cumpăr un bilet la loterie.

Adică, de la bun început, oamenii își programează eșecul, dar îl cuplează cu o falsă speranță, că poate poate, cineva din exterior (Doamne Doamne) îi va salva de la propria îndoială și le va demonstra ce speciali și deosebiți sunt. Și când vine extragerea la loterie și ei nu câștigă, își confirmă neputința, lipsa de ”merit” în fața Divinului și-și întăresc neputința necredinței.

Chiar și cumpărarea biletului de loterie, în sine, reprezintă o DECLARAȚIE DE NEÎNCREDERE ÎN PROPRIILE PUTERI.

BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII, alături de BABA MANIPULĂRII și cea a NECREDINȚEI creează un voal cu care acoperă ochii și creierele oamenilor, ce consimt să participe la jocul numit loterie.

Când un om NU ARE CREDINȚĂ că este în stare să-și procure / creeze singur TOT CE ARE NEVOIE ÎN VIAȚĂ, își cedează puterea unei autorități exterioare.

ȘI astfel se inventează Jocuri prin care cedarea puterii oamenilor devine profitabilă.

Apare loteria, apar jocurile de noroc, apar cazinourile, dar apar și băncile și un întreg sistem financiar. Mesajele ascunse ale acestora sunt: VOI NU SUNTEȚI ÎN STARE SĂ VĂ OBȚINEȚI CE AVEȚI NEVOIE. VOI SUNTEȚI NIȘTE NEPUTINCIOȘI. DAȚI-NE NOU PUTEREA VOASTRĂ ȘI vă dăm noi ce considerăm că vă trebuie.

Cumpărarea unui bilet de loterie sau participarea la ”un joc de noroc” înseamnă acceptarea neputinței, necredinței și mai ales, neasumarea responsabilității creeării propriei realități (cu consimțirea participării la Realitatea strâmbă care există în prezent).

Darul BABEI ÎNCĂPĂȚÂNĂRII este uriaș.

Pentru că toată această fixitate, rigiditate, toată puterea pe care o investim să ne menținem o credință sau o direcție de acțiune pot fi folosite pentru a ne descoperi alte posibilități personale și propria creativitate.

Când ne revendicăm propria putere și nu o mai oferim celorlalți, păstrând-o pentru noi înșine, ne descoperim CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT.

AMBIȚIA este un alt nume pentru ÎNCĂPĂȚÂNARE.

Ambiția este perseverența cu care un om urmărește un drum care îl interesează.

Orice copil încăpățânat poate deveni un adult ambițios, ce-și asumă cu ușurință responsabilitatea pentru propria soartă.

Aceeași însușire poate fi folosită în direcții diferite: pentru rezistență sau pentru creație.

Putem folosi aceeași forță să ne apărăm sau să construim.

Aceeași energie pe care mii de ani am folosit-o să ne batem între noi, să ne confruntăm și să ne întrecem unii pe alții, o putem folosi pentru colaborare și construcția / creeația a ceva nou și mult mai frumos / util pentru cât mai mulți dintre noi.

Noua energia NU MAI ARE noțiunile de BINE / RĂU. Noua energie 5D ne învață doar despre ÎNSUȘIRI UMANE ce fac parte din TOTALITATEA UMANITĂȚII NOASTRE.

Până nu integrăm TOATE PĂRȚILE din noi înșine și nu acceptăm DARURILE UMBRELOR ÎNTUNERICULUI, nu ne vom putea desface aripile de libelulă și începe zborul de voie, pe care știm că-l putem face.

Astăzi vă invit să contemplați BABA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII în propria voastră viață și să-i observați puterea. Cu respect, cu admirație și cu mult simț al umorului.

Ce idei fixe mențineți cu îndârjire? (știți că sunt ”fixe” pentru că de câte ori cineva vă confruntă, vă enervați!)

Chiar și ideile ”fixe” că TREBUIE să mănânc sănătos, că TREBUIE să țin post, că TREBUIE să vorbesc frumos, că TREBUIE să trăiesc doar stări pozitive etc etc – sunt instrumente ale BABEI ÎNCĂPĂȚÂNĂRII.

NU TREBUIE NIMIC. NU TREBUIE CUVÂNTUL ”TREBUIE”, pentru că el este chipul strâmb și înfricoșător al BABEI ÎNCĂPĂȚÂNĂRII.

Alt cuvânt mai interesant de folosit este ALEG SĂ….

Sau puteți folosi PREFER SĂ….

Ori alte cuvinte.

CUVINTELE FOLOSITE NE CREEAZĂ REALITATEA.

Să învățăm să ne jucăm flexibil cu vorbele și cuvintele noastre.

Nu uitați astăzi:

1) cele 11 motive de recunoștință

2) PORȚIA ZILNICĂ DE LUMINĂ

3) observarea oscilațiilor 3D (Umbrele Întunericului) și 5D (Semințele Luminii)

4) exercițiul de respirație de la finalul zilei

Și urmați-vă inima, intuiția și vocea INTELINULUI de fiecare dată. Indiferent ce vă spun eu sau oricine altcineva.

Folosiți-vă încăpățânarea în a continua drumul vindecării și auto-descoperirii.

Aleg și eu să folosesc creativ ÎNCĂPĂȚÂNAREA exact pentru asumarea responsabilității împlinirii proiectului JOCULUI AMZ IMPREUNA.

Cu ÎNCĂPĂȚÂNARE îmi duc la bun final exercițiul cu BABELE lunii Martie.

Deși observ cu interes scăderea numărului de cititori și de participanți la JOC.

Aleg să-mi fac propria explorare și integrare, ce îmi reușește mai bine în formă scrisă, decât verbală. Și aleg să o împărtășesc cu toți cei interesați, mergând până la capăt și asumându-mi complet responsabilitatea.

Vă mulțumesc din inimă vouă, celor puțini care ați rămas alături de mine aproape de finalul acestei etape a Jocului.

Apreciez enorm că nu sunteți descurajați de conceptele noi, energia puternic inovatoare și mai ales direcția revoluționară în care ne îndreptăm, ca și grup.

Apreciez curajul și deschiderea fiecăruia dintre voi, care citiți acest mesaj și aici, acum, îmi cuplez inima cu fiecare dintre voi, în creația unei rețele de rezistență și ancorare a noii energii 5D. SUNTEȚI LUMINĂ, SUNT LUMINĂ, suntem ancore pentru Lumina care vine pe Pământ.

Intenționez să mențin cât mai mult vibrația 5D în viața zilnică, de aceea voi lua o pauză de 3 săptămâni de ”resetare” energetică și fizică (până la finalul lunii martie).

Am nevoie să plonjez în profunzime în vechea energie 3D și să o explorez cu lumina vibrației 5D. Pentru aceasta este nevoie de timp și energie, precum și de momentul potrivit și spațiul dedicat. Echinocțiul de primăvară 2018 se anunță o perioadă transformatoare și vă doresc tuturor să găsiți circumstanțele cele mai bune pentru a profita de oportunitate.

Sunt recunoscătoare profund vieții și drumului, dar și tovarășilor de călătorie.

Pe mâine, iubiții mei INTELINI.

Din Mlaștina Emoțiilor, de pe firul de trestie, de la începutul procesului de năpârlire și dezintegrare al vechiului corp de larvă, în plină lumină solară și deja abandonată în Voia procesului (”Facă-se Voia Ta”)

Zyanna Orinda