”Vreau și eu” – un refren familiar

Bine v-am regăsit, dragi Suflete de lumină, după o nouă săptămână din Mai, plină de revelații și înțelegeri.

Luna nouă în Taur și Uranus intrat în Taur, după o perioadă de zbucium energetic din primele două săptămâni ale lunii Mai ne-a intensificat eliminările și mai ales, conștientizările.

Lumina multă ce vine pe Pământ ne ajută să vedem bine comportamentul adoptat inconștient, sub presiunea subconștientului colectiv (adică sub puterea grupului) și să realizăm când acesta dăunează corpului individual.

Explicând clar și românește, am aflat când fac prostii, influențată de energia în care se află oamenii din jurul meu.

Cum a fost cu ocazia Minivacanței de 1 Mai, în urmă cu aproape două săptămâni.

În acele zile, majoritatea oamenilor și-au focalizează ATENȚIA, cea mai importantă forță de care dispune omul, pe mâncare și lăcomie.

Adică nu doar pe mâncare, ci pe MULTĂ MÂNCARE, masă plină, farfurii care dau pe lături și feluri variate.

Iar la mine s-a adăugat ulterior și o Conferință Națională de Gemoterapie, în care timp de 4 zile am stat în vibrația generală a peste 200 de profesioniți frustrați și stresați, ce simțeau ACUT nevoia de compensare și re-compensare (și cum să sărbătorim întâlnirea noastră dacă nu cu mâncare și băutură?).

Vibrația colectivă este copleșitor de puternică.

”Tradiția” înseamnă prinderea în horă a tuturor oamenilor ce împărtășesc o viziune comună, încât toți cei care acceptă Sărbătorirea Zilelor libere sau a unor ocazii speciale încep să vibreze asemănător.

Nici nu spui bine ”am liber de 1 Mai” sau ”Este Conferința Națională” că ceva din tine te programează automat la consum de mici, carne, bere, sau masă festivă cu multe feluri și mâncare multă,  Sărbătorire în jurul mesei.

Totul este atât de subtil, de automatizat, de înlănțuitor de puternic, încât vibrația colectivă te ține prizonier.

La trecerea spre alimentația așa-numită sănătoasă, în care am încercat scoaterea făinii de grâu, lactatelor și cărnii, ne-am trezit că înlocuim toate ”bunătățile”  cu variantele lor vegane / raw-vegane, la fel de grele pentru ficat și corp, la fel de epuizante pentru energie și mai ales, la fel de combinate, amestecate și drenoare de energie.

De Sărbători mâncăm mult în mod automatic, indiferent de meniu.

Chiar dacă stăm doar pe fructe, doar pe sucuri sau pe orice variantă de ”dietă sănătoasă” (nimic altceva decât încercări alimentare de a ne simți mai bine, dar păstrând ”plăceri” corporale și mentale).

Mâncatul mult, introdusul a ”prea mult” în corpul fizic suprasolicită ficatul și rinichii și dăunează energiei generale.

Călătorind și mergând la cursuri (ce presupun atât consum de energie, oboseală fizică și intelectuală cât și interacțiune cu foarte mulți oameni) am observat cum vibrația colectivă mă învăluie, pe nesimțite, până mă prinde complet în telenovelă.

Consum prea multe ceaiuri, prea multe fresh-uri, introduc în corp prea mult, comparativ cu nevoile sale, doar pentru a însoți / acompania alți oameni care fac același lucru.

”Vreau și eu” – se aude o voce mică interioară, de copil răsfățat și doritor.

Nu contează că ceea ce vreau nu îmi trebuie, sau ulterior, chiar nu-mi face bine.

”Vreau și eu” este o comandă interioară care ne împinge către auto-sabotare.

Iar cei din jurul nostru ne ajută continuu.

”Ia și tu o gură, că nu o fi foc!” auzim repetitiv.

Lucrând cu mulți oameni, am descoperit iar și iar legea ”totul sau nimic” pe care o stăpânește la perfecție ființa umană.

Să poți să te oprești ”la o gură” de mâncare (adică să iei 1-2-3 guri și atât) necesită exercițiu și antrenament de ani de zile, întocmai precum sportivii olimpici se antrenează ani buni pentru reușitele admirabile din cadrul competițiilor.

Comportamentul instinctiv și automatic al corpului este: ori nu pun nimic în gură și dacă îmi găsesc putere, rezist fără. Ori iau o gură (prima gură) și nu mă mai opresc.

Toți cei care cochetează sau aplică strict dieta de detoxifiere de câțiva ani buni se confruntă cu această energetică a corpului omenesc.

La început, în primele luni, nu este atât de evidentă.

La început, entuziasmul și mai ales, rezultatele bune ale dietei de detoxifiere, energia și starea de bine, motivează pentru echilibru și moderație.

Ulterior, pe măsură ce corpul intră în ”sevrajul” de făină de grâu, lactat sau zahăr, trăim din plin legea ”totul sau nimic”.

Chiar dacă încercăm să luăm doar o gură dintr-o prăjitură, un cozonac, o Pască sau altceva, foarte rar (și foarte greu) ne oprim doar la o gură. De cele mai multe ori intră toată felia, toată farfuria sau tot ce avem în casă, până la stări de rău, greață, dureri abdominale și chiar deranjamente tip indigestie.

Personal, numesc asta ”deschiderea porților” digestiei, pe care o observ în cursul dimineții.

Sunt curioasă dacă cei mai mulți dintre voi ați observat-o în propria experiență.

Dacă NU mâncăm nimic dimineața, după postul negru din timpul somnului, putem să rezistăm aproape toată ziua fără mâncare, până apare reala senzație de foame.

Dacă bem puțin, chiar și o singură gură de apă, ceai sau suc, ”se deschid porțile” și începe foamea, setea, nevoia de a tot introduce iar și iar, altele și altele.

Ce se întâmplă în corpul nostru?

De fapt, începe ”detoxifierea acidozei limfatice”.

Senzația de ”foame” NU este o reală senzație de foame, ci o ”râcâială”, o slăbiciune, un gol, o senzație foarte neplăcute în stomac, în intestine și în întregul corp. Mâncând orice, această senzație se mai ameliorează (de fapt, se oprește detoxifierea, pornită de perioadele de post).

Așa încât, suntem prizonierii propriior acizi, propriilor reziduuri acide din corp, adevărate toxine și otrăvuri pentru corp, dar și pentru comportamentul nostru.

Când nu vedem clar, când nu știm ce să exersăm pentru a ne împuternici, suntem prizonierii ceței mentale, slăbiciunii interioare și cădem pradă ușor vibrației ”vreau și eu”, atât de puternică în colectivitățile de oameni.

Plimbându-mă de curând pe o stradă pietonală, într-un oraș de munte, printre terase și pe lângă bistro-uri ce degajau arome copleșitoare, uitându-mă la mesele pline de oameni și la porțiile imense din fața lor, am realizat dependențele uriașe fizice, emoționale, mentale și sociale ce ne leagă fedeleș, ducându-ne automat la boală și moarte.

Exercițiile și antrenamentele pe care le fac de ani de zile încep să dea roade și am simțit cum pot trece fără reacții fizice pe lângă templele lăcomiei, care sunt restaurantele și cum mă pot mulțumi cu un suc proaspăt de grefe, la o cafenea elegantă.

M-am felicitat și îmbrățișat pentru puterea interioară și am iubit Intelin-ul, că este alături de mine și îmi permite să merg spre însănătoșire și nu către boală și durere.

Am petrecut o zi interesantă, în week-end.

Vreme de 5-6 ore am citit și răspuns la mail-uri de consultații, în care am citit continuu despre: răceli, mucus în nas, otite și conjunctivite la copii, cu sau febră, cu sau fără tuse, indigestii și stări de rău la adulți, cu astenie și lipsă de putere și cancere și boli terminale la vârstnici, cu dureri înfiorătoare și disperare.

Am observat atât de clar modelele de reacție după Sărbători (mereu este așa, 2-3 săptămâni DUPĂ Sărbătorile de Paște, de Crăciun, după Sf. Maria sau după 8 Martie sau 1 Mai):

– răceli și mucus la copii / tineri și adulții constituțional mai puternici (reacție de apărare / eliminare corp)

– stări digestive proaste (grețuri, poate și vărsături, diaree sau constipație, balonare etc) și stări generale de rău, de tremur interior, de lipsă de putere, de tulburări de somn și de agitație, anxietate, panică și chiar disperare – la adulți (stări de decompensare și epuizare ale suprarenalelor, cu supra-încărcare digestivă – la cei slăbiți și deja aflați în lipsă avansată de energie)

– debut sau agravare de boli grave (cancer, boli auto-imune, accidente vasculare, infarcte și alte incidente tip hemoragii, abcese, infecții etc) la vârstnici sau persoane cu imunitate foarte scăzută și corp intoxicat peste posibilitatea de compensare interioară.

Se observă cele 3 etape prin care trec oamenii, în cadrul sindromului ”vreau și eu” familial.

Îl mai numesc ”sindromul lăcomiei / exceselor zilnice”.

Fieacare gură de mâncare în plus față de ce are nevoie corpul CONTEAZĂ.

Că este un fluid sau un solid  – este puțin important.

Pentru corp, înseamnă muncă în plus și consum de energie.

După cele 5-6 ore petrecute în vibrația acestor energii de boală, suferință, durere (TOATE AUTO INDUSE) și inconștiență (ignoranță), am luat o pauză și am ieșit la plimbare, prin orașul în care mă aflam, oraș de munte și turistic.

Aici, m-am confruntat cu întregul comportament inconștient și ignorant de îmbolnăvire, susținut de industria alimentară și marketing-ul aducător de venituri – care a produs stările despre care am citit continuu, în corespondența electronică.

”Vreau și eu” boală și suferință.

Acesta este refrenul (inconștient) cântat de majoritatea oamenilor.

Și mai ales, ”nu vreau să știu – prefer să NU ȘTIU”.

NU-MI ASUM RESPONSABILITATEA, este prea mult.

Mă înțeleg din ce în ce mai bine, pe măsură ce mă văd mai bine și mai ușor, în afara mea, în comportamentul celor din jurul meu.

Sunt recunoscătoare că am momentele și zilele de claritate, în care văd atât de bine UNDE greșesc, UNDE am de lucru, UNDE am de făcut antrenament.

Mai am mult de exersat.

”Lăcomia” generală a zilei de weekend de care vă povesteam m-a împins să consum prea multe fluide (fresh-uri, ceaiuri, smoothie) și întreaga noapte a fost destul de zbuciumată (în loc să fie odihnitoare).

Da, au fost doar sucuri (nici nu vreau să mă gândesc cum m-aș fi simțit dacă aș fi mâncat hrană solidă, orice ar fi fost) și câteva fructe.

Dar tot a fost prea mult, mult mai mult decât ar fi avut nevoie corpul.

(când mă gândesc că medicii spun continuu oamenilor ”beți multă apă” și aceștia se conformează ca niște roboței și-și inundă la propriu rinichii – și așa obosiți – cu litri de fluide – mă apucă și mai tare amețeala).

Mai am de exersat cumpătarea, echilibrul și liniștea interioară, care să-mi permită să spun cu fermitate: ”nu, mulțumesc, NU am nevoie” și atât

Conștientizarea presiunii colective este un pas esențial în înțelegerea interioară.

Entuziasmul inițial ce vine prin presiunea colectivă ”să fac și eu ca toți ceilalți” se dovedește de cele mai multe ori păgubitor pentru energia individului.

Aflăm pe cheltuiala propriei energii că ”vreau și eu” este un drum păcălitor, înșelător și manipulativ.

Și învățăm să ne antrenăm puterea interioară, să ne ascultăm propriul corp, să-l exersăm și școlim, până înțelegem bine nevoile sale reale și apoi să trăim în lumea colectivă DIN PUTEREA INDIVIDUALISMULUI ASUMAT.

Când ȘTIU CINE SUNT, ce am nevoie, ce-mi face bine și ce-mi face rău, când am exersat până la perfecționare toate capcanele și posibilitățile lui ”vreau și eu”, orice mișcare colectivă entuziastă tip ”vreau și eu” capătă atracția reala: o privesc cu îngăduință, cum mă uit la copii de grădiniță care se entuziasmează de păpușile Barbie și de rochițele roz. Știu că eu nu am nevoie, știu că este doar un joc / antrenament dintr-o anumită perioadă a existenței mele și ALEG să nu mă mai prind în el, ci să caut jocuri noi, pentru adultul care devin.

Arborii (gemoderivatele din muguri de arbori) mă ajută să rezist din ce în ce mai bine la vibrația colectivă și presiunea sa.

Asociindu-mă puterii interioare aduse de Nuc D1, Stejar D1, Frasin D1, Fag D1 și Castani D1 (dar pot fi și alți arbori, dragii mei – pot fi Carpenul, Arțarul, Ulmul, Plopul, Salcia, Arinii sau Mărul pădureț), mă regăsesc pe mine însămi.

”Vreau și eu” longevitatea și puterea de regenerare a arborilor.

”Vreau și eu” abilitatea de refacere, după o iarnă lungă, a întregului coronament.

”Vreau și eu” rezistența la frig, la vânturi, la furtuni și la alte intemperii naturale, de la arbori.

”Vreau și eu” starea de împământare, de echilibru între Cer și Pământ și de stabilitate / forță a arborilor.

Continuăm administrarea de gemoderivate încă 2-3 săptămâni?

V-a plăcut efectul acestora asupra corpului fizic, asupra stării emoționale, dar mai ales, asupra senzației de forță, împământare și susținere?

Pot aduce refrenul ”Vreau și eu” în Jocul CREATORUL, în mod diferit.

Cine spune că un comportament este ”bun” sau ”rău”?

Depinde de SENSUL pe care i-l ofer eu.

SUNT CREATORUL PROPRIEI MELE REALITĂȚI.

SUNTEM CREATORI.

SUNTEM VIAȚĂ.

 

Din Căldura inimii mele, un pod Curcubeu către voi toți, Licurici jucăuși răspândiți în lume,

Zyanna Orinda Sorina