29 mai
LUNA PLINĂ ÎN SĂGETĂTOR

Astăzi avem o energie frumoasă și intensă, care ne va ajuta să vedem foarte bine (dacă dorim să vedem) ÎNCHISOAREA în care stăm de bunăvoie cu toții: ÎNCHISOAREA SAU CUȘCA ACTIVITĂȚILOR (”FĂCUTULUI”).

Suntem ființe umane.
Ne place să explorăm, suntem curioși, ne place să învățăm, adorăm să CREĂM și să ”facem” fel și fel de lucruri / creații.
Dacă ne uităm la copiii mici, vom descoperi cât sunt de atrași de toate activitățile ce presupun folosirea corpului, simțurilor, minții și care antrenează abilități și potențiale.

Copiii au la dispoziție: IMAGINAȚIA, VIZIUNEA, MAGIA, ENTUZIASMUL, NEVOIA DE ÎMPĂRTĂȘIRE, NEVOIA DE COLABORARE ȘI ECHIPĂ, CREAȚIA.

Cum folosește SOCIALUL toate aceste potențiale și posibilități ale ființelor umane?

Le închide în CUȘTI numite RUTINA ZILNICĂ.
Acasă – la școală sau la serviciu – repetăm ACELEAȘI ACTIVITĂȚI, ÎN ACELEAȘI FELURI, până ne slăbesc rinichii, ficatul și suprarenalele de rutina zilnică.

Stăm pe aceleași scaune, în aceleași locuri, mâncăm aceleași alimente, ne îmbrăcăm cu aceleași haine, mergem pe aceleași drumuri bătute și stră-bătute, iar la serviciu facem ACELEAȘI ACTIVITĂȚI, în același birou ZECI DE ANI DE ZILE.
Zilnic, de la 9 dimineața la 5 după-amiaza, avem programe de roboți o viață întreagă.

Corpul biologic are variații mari.
Uneori, se trezește cu ușurință la 6 sau 7 dimineața.
Alteori, dorește să doarmă până la 11 sau 12.
În unele perioade, are nevoie și de 24 de ore de somn continuu.
Dar sunt și zile când 3-4 ore de somn pe noapte îi este suficient.

Putem să ascultăm nevoile biologice ale corpului fizic?
DESIGUR CĂ NU!!
Pentru că suntem prizonieri în CUȘCA SOCIALULUI ȘI ÎN CUȘCA FĂCUTULUI ”CE TREBUIE” – ce face toată lumea.

Și atunci vom sacrifica biologia corpului pentru a nu fii dați afară din CUȘCA în care suntem PRIZONIERI!

Dresajul copilăriei induce nevoia de ”activitate”, de ”muncă”, de ”a face ceva” drept NORMALUL zilnic al ființei umane.
Și leagă acest ”FĂCUT” de ”CÂȘTIGAREA EXISTENȚEI”.
Mental, suntem atât de îndocrinați să credem că ”dacă nu facem” nu merităm ”să avem și să trăim”, încât nici măcar nu putem să concepem ideea ieșirii din PRIZONIERATUL FĂCUTULUI.

Dacă nu mai ”fac” nimic – CE SE VA ÎNTÂMPLA CU MINE?

IDEEA DE NIMIC ne sperie mai tare decât orice.

Când eliberez din viața mea toata firele ce mă țin prizonier în structurile și formele impuse de social, ajung într-un moment derutant, într-un moment de NIMIC, de GOL.

Este momentul de care ne temem pentru că NECUNOSCUTUL are o forță de respingere și de frică uriașă.
FRICA DE NECUNOSCUT este cea care ne agregă în orașe aglomerate, în comunități sufocante, în care ne agresăm unii pe alții, crezând că așa obținem mai mult….ce? Mai multă energie, mai mult timp, mai multă viață?
Doar asta contează, la finalul finalului!

Și rămânând în capcana FĂCUTULUI, ACTIVITĂȚILOR, SOCIALULUI, ne epuizăm rapid resursele, rămânem o viață întreagă necunoscuți nouă înșine (oare ce daruri avem fiecare dintre noi, pe care nici măcar nu le-am explorat și nu le-am descoperit?) și ne trezim bătrâni, bolnavi, uzați, folosiți și fără să înțelegem ce s-a întâmplat cu noi cât am trăit pe Pământ.

Suntem înconjurați de INTELIGENȚĂ ȘI LUMINĂ.
Și nu avem timp, energie și dispoziție să o putem percepe sau folosi.

Trăim într-un Câmp Universal Inteligent și Viu format din VIBRAȚII, LUMINĂ și SUNETE.

Putem să comunică între noi și cu CÂMPUL (Matricea energetică) din jurul nostru în multe moduri și în feluri diferite.
Tot ce avem nevoie este să ne acordăm ATENȚIA pe aceste posibilități. Și să INTENȚIONĂM să o facem.

Dar o putem face doar dacă NU MAI SUNTEM OCUPAȚI CU ”FĂCUTUL” ACTIVITĂȚILOR zilnice de rutină.
Pentru că FĂCUTUL ne absoarbe ATENȚIA, ne absoarbe ENERGIA și ne absoarbe VIAȚA.

Am putut să constat cât timp petrec cu activitățile conexe ”mâncării”: cumpărăturile, pregătirea, servirea mesei și apoi eliminările / curățarea / dusul gunoiului.
O jumătate de zi (minim) este clar dedicată acestor activități.
Restul din zi se duce pe alte ”activități” importante: serviciul, munca, socializarea cu familia, cu prietenii sau hobby-uri.
Plus ”urgențe” și surprize neprevăzute (că frecvent se întâmplă aceste ”surprize” într-o societate cu oameni aflați în confuzie mentală, care iau decizii haotice și mereu intră în încurcătură!).

Unii intră în bucluc și alții sunt chemați să-i scoată din bucluc.
V-am tot povestit despre ”victime” și salvatori – și nu mai doresc să repet argumentația.

PRIZONIERATUL FĂCUTULUI ne împinge să ne asumăm roluri pe care le considerăm potrivite imaginii oferite de ceilalți nouă înșine.
Oricum, niciunul dintre noi NU ȘTIM CINE SUNTEM, CU ADEVĂRAT.
Ce calități, ce daruri, ce talente înăscute avem?
Niciunul dintre noi nu a fost lăsat să se exploreze, să se caute, să se testeze, să descopere prin încercări și erori / reușite ce știe să facă mai bine sau ce-i place să facă cel mai mult?

În ciuda haosului și confuziei generale, sunt oameni care își descoperă talentele și Misiunea vieții. Cel mai adesea artiștii, meșteșugarii, sportivii sau vindecătorii sunt cei care întrupează și folosesc talentele individuale.
Există și alți oameni care știu de la începutul vieții ce vor să facă.
Am întâlnit femei care ȘTIAU că vor să fie MAME și atât și reușesc să fie niște MAME extraordinare, atât pentru copiii lor, cât și pentru toți cei care au privilegiul să le cunoască. Femei care ancorează pe pământ energia ”maternității” și a feminității materne sunt printre cele mai minunate făpturi omenești cu care m-am întâlnit până în prezent.

Dar cei mai mulți oameni, marea majoritate, marea masă de entități care s-a întrupat în număr uriaș pe o Planetă într-o schimbare fundamentală de vibrație nu are șansa să depășească PRIZONIERATUL CULTURII în care s-au născut, a STRUCTURILOR SOCIALE în care au fost crescuți și CUȘCA FĂCUTULUI zilnic, care le menține ATENȚIA FOCALIZATĂ într-un singur sens.

Depresia este starea interioară pe care o simte o ființă umană care nu-și trăiește viața pe Pământ, ci trăiește dresajul și programarea.
Un om care își exprimă autentic ceea ce este și-și împărtășește talentele naturale cu cei din jur este mai mereu bine dispus și împrăștie bucurie și armonie în jurul său.

Tristețea, depresia, auto-mutilarea (în diferite forme) și sinuciderea există pentru că oamenii se trezesc, fără nicio șansă de înțelegere ce li se întâmplă, prizonieri ai CUȘTILOR.
LIPSIȚI DE CEA MAI ELEMENTARĂ LIBERTATE: de a fi cine sunt.

În lumea spirituală, se discută mult despre ”Misiunea” și scopul oamenilor pe Pământ.
Foarte mulți dintre cei care s-au săturat de PRIZONIERATUL CUȘTILOR încearcă tot ce le stă cu putință să se ”elibereze” de corpul fizic.
Mulți confundă vehiculul fizic, corpul nostru minunat, cu O CUȘCĂ.
DAR CORPUL NOSTRU NU ESTE ÎNCHISOAREA!
Nicidecum.

Corpul nostru este doar un vehicul de exprimare a energiei ce suntem.

REALA INCHISOARE ESTE DOAR ÎN MINTEA NOASTRĂ – în convingerile noastre – în DRESAJUL la care am fost supuși.
TRĂIM ÎNTR-O ÎNCHISOARE A MINȚII, NU ÎNTR-O ÎNCHISOARE FIZICĂ.

Meditația, tehnicile șamanice și multe alte exerciții spirituale promit o ”eliberare” de karma corpului fizic. Și foarte mulți aleg să se desprindă de corp, fără măcar să înțeleagă ce fac.

De curând am avut o revelație importantă (a câta oară?) despre IMPORTANȚA URIAȘĂ A CORPULUI FIZIC.
De aceea majoritatea articolelor pe care le scriu PREAMĂRESC MINUNĂȚIA CREAȚIEI DIVINE care este corpul nostru și vă imploră continuu să aveți grijă de el.

Sensul EVOLUȚIEI OMENIRII în NOUA ENERGIE este de înțelegere, folosire și descoperire a posibilităților extraordinare ale corpului nostru.

Sensul evoluției NU este să ne desprindem din corpurile fizice, prin meditație și trăire înaltă – ci să aducem în corpul nostru fizic vibrațiile înalte ale trăirilor emoționale.

Chiar dacă mental conștientizăm că suntem făpturi multidimensionale și ȘTIM că deținem posibilități și puteri speciale, dacă nu le aducem și trăim în corpul fizic, lipsește ceva din Misiunea pe care o avem acum, aici.

Fiecare dintre noi ESTE O LUMINĂ și este important să trăiască ca LUMINĂ, în corpul fizic pe care îl are la dispoziție.

Lungimile de undă joase ale condiționărilor de la părinți, din ADN, ale traumelor din trecut, ale experiențelor nefericite, ne țin încă blocați în vibrația Dualității. Avem nevoie de puterea alchimică a vibrațiilor înalte, ale iubirii necondiționate, armoniei, recunoștinței, bucuriei și savurării vieții, pentru a putea aduce în corpul fizic alte vibrații și a schimba interiorul / ce apoi se va oglindi și în exteriorul nostru.

Poziția de OBSERVATOR este esențială în proces.
Din această poziție, putem să OBSERVĂM tiparele vechii energii și să alegem să le întrerupem și înlocui cu tiparele noii energii.

OBSERVATORUL exersează continuu trăirea în vibrațiile de toate felurile: atât vibrațiile joase ale depresiei, tristeții, melancoliei, nemulțumirii sau frustrării, cât și trăirea în vibrațiile înalte ale recunoștinței, savurării, bucuriei, acceptării, iertării și iubirii.

OBSERVATORUL funcționează minunat în perioadele de GOL, de NIMIC.
Pentru că atunci intră în acțiune în mod automat!
Când NU AI NIMIC DE FĂCUT – OBSERVI ce gândești, ce simți și ce-ți vine să faci.

Doar așa comunici cu părți din tine conectate la Univers, care te pot ghida înapoi către tine însuți.

Odată OBSERVATE și INTERCEPTATE vechile vibrații, ele pot fi trăite iar și iar (până ne săturăm complet de ele) și vine momentul înlocuirii lor cu noile vibrații, mai înalte și mai armonizante. Și acestea necesită INTEGRARE, prin trecerea lor prin întregul proces ”digestiv” al tuturor energiilor.

Ce vă propun pentru această zi, ca parte din RITUALUL NOSTRU DE ELIBERARE DE CUȘCA FĂCUTULUI?

OBSERVAȚI astăzi, de luna plină în Săgetător (care va face vizibil totul, foarte bine):

1) când mă trezesc dimineața, care sunt primele ”activități” ce încep automat să le îndeplinesc? Pot să mă opresc și să schimb ceva din ele? Pot să mă spăl pe dinți cu mâna stângă? Sau pot să stau pe un alt scaun la masă? Sau pot să sar masa de dimineață? Și în locul ei să fac puțină gimnastică? Sau o plimbare în cartier ori în cel mai apropiat parc?

2) la serviciul pe care îl fac, pot schimba ceva din ”rutinele” zilnice – măcar într-un sens creator și amuzant? Pot să fac o schimbare, cât de mică, să-mi fac ziua mai plăcută? Îmi iau un buchet de flori sau îmi lipesc un mesaj pozitiv pe monitorul de la computer?

3) când apare câte o mică ”criză” a cuiva din jurul meu, care este reacția mea interioară? Sar să-mi ofer asistența / ajutorul? Preiau eu activitatea persoanei? Repar eu ce au stricat alții? Este important să ne observăm tiparele de reacție.
Și după ce le-am observat, să ne amintim: cine din familia mea (mama, tata, bunicii) făceau la fel?
Trăiesc reacția mea sau trăiesc reacția unui strămoș de-al meu?

4) seara, înainte de culcare – recapitulez FĂCUTUL ZILEI și observ energia pe care o am, la final de zi.
Mă simt foarte obosit?
Mă simt trist? Mâhnit? Nemulțumit? Frustrat? Epuizat?
Ce evaluarea face mintea mea, la ceas de seară?
Alegerile mele au fost cele ce au creeat starea în care mă aflu?

La final de zi, RESPIR ADÂNC, pun ambele mâini pe inimă (sau într-o poziție de rugăciune, cum mă simt inspirat) și îmi spun:
SUNT VIU.
ALEG SĂ TRĂIESC VIAȚA AȘA CUM O CREEZ EU ÎNSĂMI, în cea mai bună variantă pentru mine însămi.
Mă respect și mă exprim pe mine, cel care sunt.
Așa cum sunt.
SUNT VIU.

ELIBERAREA DIN CUȘCA FĂCUTULUI începe cu O INTENȚIE ROSTITĂ CU VOCE TARE.

LUNA PLINĂ ÎN SĂGETĂTOR ne oferă susținere vibrațională și energetică pentru ca INTENȚIA noastră să creeze o undă-reacție în CÂMPUL INTELIGENT al UNIVERSULUI DIN JURUL NOSTRU.
Dacă o facem împreună, unda-reacție va putea deveni un val-tsunami.

Să rostim împreună, seara la culcare:

SUNT LIBER SĂ FIU CINE ALEG EU SĂ FIU, în fiecare moment al vieții mele.

Și să CREĂM ÎMPREUNĂ culoarul spre libertate.
Vă mulțumesc de împuternicirea lucrului împreună,

Alături de voi, continuu,
Zyanna Orinda Sorina