Luna IUNIE – PAȘI ÎN LIBERTATE
Partea 1 – săptămâna 1 (4-10 iunie)
Suntem liberi.
Suntem liberi?
SUNTEM LIBERI.
Ce-ați spune dacă v-aș povesti tuturor că noi toți suntem niște feline minunate, cum ar fi tigrii, jaguarii sau pumele, care am fost crescuți toată viața într-o cușcă la grădina zoologică (sau într-un circ)?
Ne-am născut în captivitate și am fost crescuți în cu totul alte condiții decât cele ”naturale”.
Am fost dresați de mici să fim ascultători, supuși, reactivi și mai ales, să respectăm reguli și să fim atenți la jocul ”pedeapsă / recompensă”.
Un cuvânt mi-a venit în minte când am început să descriu metafora felinelor crescute în cușcă, aplicată la ființele umane: DOMESTICIRE.
AM FOST DOMESTICIȚI.
Original, fiecare dintre noi este o splendidă ființă sălbatică, cu instincte naturale, cu dorință de explorare, cu testarea propriilor puteri, cu nevoie și de competiție, și de colaborare, cu nevoia uriașă de relaționare cu ceilalți membrii ai grupului.
Vedem acest lucru la copiii mici – care sunt ca niște ”sălbăticiuni”: țipă cât îi țin puterile, când ceva nu le convine, aruncă, zgârie, mușcă și rup, sau lovesc și scuipă, când ceva nu le place.
Și încetul cu încetul, părinții ÎI DOMESTICESC.
Am tot folosit cuvântul ”DRESAJ” în multe dintre articolele din ultimele luni.
ȘI astăzi am realizat că ființele uman NU trec neapărat printr-un proces de dresaj, cât mai ales printr-un proces de DOMESTICIRE.
A domestici o ființă înseamnă a o convinge să asculte de autoritatea altei ființe.
Toate animalele domestice ascultă de oameni – adică de o ființă dintr-o altă specie decât cea de care ei aparțin.
Mamiferele, cele mai multe dintre ele, trăiesc în grupuri.
Și Ierarhia este o temă importantă pentru grupuri. Să poți supraviețui într-un grup, este nevoie să ai reguli clare și o ierarhie clară: cine dă ordine, cine ia decizii și cine le duce la îndeplinire.
Printre primele mamifere domesticite au fost lupii.
Pentru că în grupurile de lupi, toți ascultă de masculul și femela alfa, a fost foarte simplu pentru oameni să joace roluri de ”alfa”.
De altfel, acesta este și secretul dresării câinilor: relația cu partenerul uman. Omul devine ”alfa” și câinele se supune.
Practic, câinele și oamenii formează un grup în care se respectă aceleași reguli cu care lupul/câinele era învățat în sălbăticie.
Același lucru a fost valabil și cu caii, vacile, oile sau cu porcii. Animalele obișnuite să asculte de ”un lider” au fost cele mai ușor domesticite.
Asta s-a întâmplat cu găinile (ce ascultă toate de cocoș), cu gâștele și rațele (care devin non-migratoare dacă puii nu zboară la primele zboruri cu părinții), cu păunii și fazanii (ce au învățat să tolereze oamenii, complet diferit de restul păsărilor).
Păsări minunate, cu posibilitatea zborului și a libertății, aleg să stea lângă oameni, chiar și în lipsa cuștilor.
DOMESTICIREA înseamnă să te lași pe tine, ca individ de o parte și să asculți de cel care îți este ”superior” și este o autoritate.
Sau să te supui celui are ”are grijă” de nevoile tale bazice: îți oferă adăpost, hrană și/sau mângâiere.
Pisicile s-au ”auto-domesticit”: practic, au renunțat la libertatea lor de feline, pentru siguranța casei, a hranei și o mângâiere din partea stăpânilor.
La oameni, DOMESTICIREA a atins perfecțiunea: întreaga rasă umană este EVIDENT domesticită, oriunde te uiți cu ochii pe întregul glob pământesc.
Toți oamenii sunt ”domesticiți”.
Cei rămași în stare ”naturală” nu se află printre noi, în comunitățile urbane sau rurale ce împânzesc pământul (sunt doar cazuri singulare, oricum minoritare).
Domesticirea clar se întâmplă în copilăria mică.
În primii 7 ani de viață, procesul de domesticire și dresaj este intensiv și este realizat de întreaga familiei în care se află copilul, alături de restul grupului social de care aparține familia.
În afară de domesticirea suferită în copilărie, oamenii sunt ”re-domesticiți” continuu: la școală, în armată, la serviciu și în familie.
Căsătoria este ”instituția de domesticire” principală, în afara celor ”oficiale” ale autorităților.
Soțiile își domestice soții, preluând sarcina de la mamele băieților.
În procesul de ”domesticire”, o femeie încearcă să reducă la maxim gradul de libertate de care un bărbat are nevoie pentru a fii în echilibrul.
Spre deosebire de femei, care pot fi fericite și mulțumite cu treburi casnice, creșterea copiilor și creativitatea pe care o oferă munca în gospodărie (decorarea casei, pregătirea artistică a unei mese, organizarea de petreceri etc) – bărbații au nevoie de mult mai multă activitate și dinamism.
Pentru a fi în echilibru, un bărbat are nevoie să îmbine și partea de familie (de stabilitate și de susținere), dar și partea de ”distracție” – de legături ”masculine”, de activități ”în forță” (urcat pe munte, alergat, înotat, mers cu bicicleta sau motocicleta, condus mașina, jucat fotbal etc etc).
În cadrul familiei ”clasice”, mai ales în România, unde nu se discută deloc aceste ”granițe” și nevoi cu partenerii, femeia are multe așteptări de la bărbat (să fie acasă, să stea alături de ea, să împartă treburile casnice etc), fără să realizeze cât de diferiți sunt cei doi parteneri.
Când o femeie este nefericită, căsătoria scârțâie.
De cele mai multe ori, femeia se simte neînțeleasă și nesprijinită.
Bărbații NU DISCUTĂ și NU COMUNICĂ (cu excepții), mai ales când este vorba despre treburi emoționale.
Bărbații preferă să identifice probleme, să ia decizii și să acționeze.
Femeile încearcă să ”domesticească” bărbații, așteptând de la ei comunicare, empatie, înțelegere și mai ales, prezență continuu și constantă.
(Oricum, femeile se ”auto-domesticesc” – precum felinele – întrucât nevoia lor de siguranță și susținere este mult mai mare decât a bărbaților).
Și așa, dispare libertatea interioară și fiecare dintre noi devine CINE NU SUNTEM.
UITĂM CINE SUNTEM.
Uităm măiestria și măreția a ce suntem.
Uităm că suntem feline atot-puternice și că avem putere, curaj și rezistență.
Trăim o viață întreagă în CUȘTI MENTALE, dar și în CUȘTI FIZICE, ne simțim nemulțumiți, frustrați și neîmpliniți și nu înțelegem ce se întâmplă cu noi.
Luna IUNIE 2018 vine cu o energie absolut specială: O ENERGIE DE ELIBERARE și de împuternicire a AUTENTICULUI.
Din prima zi a lunii IUNIE, de pe 1 IUNIE – am început să simțim PUTEREA INTERIOARĂ ȘI ELIBERAREA DE CUȘCA MENTALĂ.
Cei mai mulți dintre noi au găsit forța interioară să facă un pas în afara cuștii.
Și majoritatea suntem acum la etapa interesantă pe care o vedem la animalele puse în libertate:
OK, m-ați scos din cușcă, m-ați eliberat în pădure.
Dar EU NU ȘTIU SĂ TRĂIESC AICI.
EU NU CUNOSC REGULILE ”LIBERTĂȚII”.
EU NU ȘTIU ACEST JOC – pentru că am crescut toată viața într-un joc nou.
CUM ÎNVĂȚ?
O iau de la capăt, ca și la primul Joc – cu încercări / erori / încercări / succese?
Știu că este un drum destul de lung.
Nu primesc și eu un MANUAL DE FUNCȚIONARE?
DA, SUNT LIBER.
Da, sunt în afara cuștii.
Da, am lăsat în urmă LIMITĂRILE MENTALE.
ȘI CE FAC ACUM?
Săptămâna 4-10 iunie are câteva tranziții astrale ce vor favoriza la maxim COMUNICAREA; scrisă sau vorbită.
Va fi o săptămână în care ne vom conecta foarte bine între noi și mai ales, o săptămână în care vom putea să fim clari, autentici și eficienți în tot ce oferim și primim, în materie de comunicare.
Este o săptămână excelentă pentru scriitori, pentru muzicieni, pentru artiști și pentru toți cei CREATIVI. Dar și pentru parteneri care doresc sa discute mai bine între ei. Sau pentru părinți care doresc să se conecteze mai bine cu copii.
Așa încât, propun să re-descoperim împreună LEGILE LIBERTĂȚII și trăirea ”În afara cuștii” domesticirii.
CUM ESTE SĂ TRĂIEȘTI ”sălbatic”, ca cel care te-ai născut să fii, nu ca cel ce ai devenit?
Ce este diferit?
Întorcându-ne pentru un moment la dualitatea masculin / feminin, vreau să vă re-amintesc și subliniez diferența fundamentală:
FEMININUL – este CREATIVITATEA
iar
MASCULINUL – este ACȚIUNEA.
În prezent, civilizația umană modernă este PREA MASCULINĂ – prea multă ”acțiunii” / prea multă stimulare / prea multe ”făcuturi” și prea mult dinamism.
Ne epuizăm suprarenalele de la atâta energie masculină.
Există o NEVOIE URIAȘĂ de ”energie feminină”, de CREATIVITATE.
Creativitatea nu se poate întâmpla când ești pe fugă, când ai serviciu, familie, obligații, cumpărături, mâncare de făcut, curățenie și mai știu câte alte ”corvezi”.
CREATIVITATEA are nevoie de SPAȚIU.
Putem deveni creativi doar în fața unei foi albe de bloc de desen.
Sau într-un spațiu gol, în care să imaginăm ceva.
CREATIVITATEA NECESITĂ SPAȚIU și mai ales, necesită GOL / NIMIC / PAUZĂ.
CREATIVITATEA înseamnă VISARE, IMAGINAȚIE, FANTEZIE.
Nu poți VISA în timp ce alergi sau supraviețuiești.
Ca să ”pornești” creativitatea – OPREȘTI ACȚIUNEA.
La un nivel – CREATIVITATEA și ACȚIUNEA se exclud reciproc.
Dar doar la un nivel – exact ca feminin-ul și masculin-ul.
La un alt nivel, cele două formează UN TOT – CREATIVITATEA ȘI ACȚIUNEA stau la baza STRUCTURILOR VIEȚII.
La fel cum FEMININUL și MASCULIN-ul stau la baza FORMELOR VII – pe tot Pământul.
Este nevoie de cele două polare.
DOMESTICIREA și SĂLBĂTICIREA sunt două aspecte aparent opuse ale posibilităților de experiență omenească.
Aparent, se exclud reciproc.
Dar la un nivel, reprezintă un TOT ce conține posibilitățile decizionale ale ființelor vii.
Vă invit ca întreaga săptămână ce urmează, cu energiile sale comunicative, prietenoase, sociabile și mai ales, articulate și eficiente SĂ OBSERVAȚI:
– de cine ascultați (cine este AUTORITATEA în viața voastră)?
– cum vă simțiți când vi se dau ”ordine”?
– cum luați decizii?
Și vă invit ca fiecare dintre voi să-și imagineze că este o felină magnifică, crescută în captivitate și care este eliberată în pădure / junglă.
Cum vă face să vă simțiți această perspectivă?
Ce gânduri / emoții / reacții apar în corp, la această idee?
Întrebarea săptămânii este:
CE FAC CU LIBERTATEA ATUNCI CÂND O AM?
Vă doresc IMAGINAȚIE, FANTEZIE și CREATIVITATE maximă!
Să ne reauzim cu totii, sănătoși, peste încă o săptămână,
Vă îmbrățișez,
Zyanna Orinda Sorina
