LUMINA

Zilele Sărbătorilor Pascale mi-au reaminti continuu de acest cuvânt / concept / senzație: LUMINA.

Desigur că am găsit ”O carte vindecătoare” (de Ana-Aurora Șumca), ce s-a deschis la strofa 54 – intitulată ”Lumina” și care sună așa:

”Lumina Mea strălucește în tine,

încă de la început.

Tot ce este Iubire, este Lumină

Tot ce este Blândețe, este Lumină.

Tot ce este Iertare, este Lumină.

Caută în inima ta un loc micuț

în care am pus Lumina Mea.

Găsește-l.

Și intră acolo de câte ori poți.

Scaldă-l în lumina aceea,

căci este iubirea Mea Vindecătoare.

Pentru tine.”

Energia Dualității a fost prezentă din plin în toată Săptămâna Mare și apoi de Sărbătorile Pascale. Lumina și întunericul au alternant, pentru ca experiența să fie clară.

În fiecare an, cu fiecare repetare a experiențelor și cu fiecare trăire conștientă a contrastelor, devin din ce în ce mai convinsă de necesitatea menținerii LUMINII.

De fapt, LUMINA din mine nu se stinge niciodată.

De asta sunt deja sigură, pentru că toate experiențele prin care am trecut o jumătate de secol mi-au dovedit acest lucru.

În cel mai adânc și profund întuneric, în cele mai dificile și mlăștinoase perioade ale vieții mele, lumina a rămas mereu aprinsă (chiar dacă uneori ca o mică lumânare pâlpâitoare) și m-a ghidat (îndrumat) în direcția corectă.

Îmi place mult să fie lumină. Cât mai multă lumină (iubesc Soarele, iubesc zilele lungi de vară!).

În Natură, în pădurea de mesteceni, am experimentat MULTĂ LUMINĂ, vibrație înaltă, culoare și optimism, stare de creativitate naturală.

Înapoi în oraș, m-am prins în plasa de păianjen a activității, muncii și socializării și am pierdut conexiunea cu lumina. Senzația a fost ca cea de aruncare de pe vârful unui munte într-o prăpastie adâncă și întunecată.

Întunericul interior a fost accentuat de alimentație.

Pentru a mia oară realizez cât de importantă este alimentația pentru menținerea / pierderea luminii.

Am testat ani de zile, am repetat iar și iar experiențele, pentru că o parte din mine nu se lăsa convinsă de realitatea lor.

Acum, la aceste Sărbători Pascale, am simțit mai puternic ca niciodată cum mâncarea gătită declanșează ÎNTUNERICUL interior, uitarea, amorțeala și adormirea.

Cu Seva de Mesteacăn, acum două săptămâni, miliardele de celule ale corpului meu au cântat și au dansat în ritmul copilăriei. Am avut chef de joacă și de creat / desenat.

Am simțit cum viața din Seva arborelui a aprins Lumina din fiecare celulă a corpului meu.

Cu mâncarea gătită (și pregătită) de Paște, am pierdut orice chef de joacă, de glumă, de creativitate și de interacțiune.

Parcă m-am îngropat într-o găleată cu supărare și morocăneală și nu am mai reușit să ies.

Am stat cu ochii în filme și cărți și m-am simțit fizic greoaie, fără chef și somnoroasă (am și dorim foarte mult, până târziu, în fiecare dimineață, trezindu-mă tot obosită și cu capul greu).

O să întrebați ce anume am mâncat, de a declanșat așa o schimbare uriașă biochimică în interiorul corpului meu?

Am consumat alimente pe care mulți dintre voi le-ați putea considera ”sănătoase” și necesare corpului:

Într-o zi broccoli opărit cu guacamole (pastă de avocado) și salată de crudități (morcov, țelină și măr, cu dressing din portocală, mango, turmaric, oregano și cardamon).

În altă zi crackeri de orez / hrișcă fără sare, cu salată de castraveți, ardei capia, praz / ceapă verde, leurdă și salată verde.

A treia zi am consumat și castane coapte, alături de o salată de crudități de sezon (cu ceapă verde, leurdă, ridichi, salată verde și dressing din portocală, lămâie și mango).

Singura problemă a fost că zilnic am avut ceva ”gătit” (preparat termic) în alimentație și am consumat constant legume (și rădăcini) zilnic.

Energia corpului meu, dar mai ales starea mea de spirit a fost una de ”legumă” în toată această perioadă.

Fără chef, pesimistă, fără inspirație și mai ales, fără simț al umorului. Am luat totul ”foarte în serios” și am re-trăit la maxim senzațiile de ”nu mai pot” / ”nu mai vreau” și toate celelalte refrene familiare ale vieții mele de adult.

Da, pentru organisme sensibile și nu foarte echilibrate, cum este corpul meu, mâncarea ajunge să fie un factor decisiv între viață și moarte. Între lumină și întuneric. Între starea de bine, creativitate, și starea de somnolență și lipsă de chef.

Nu este obligatoriu să fie așa pentru fiecare dintre voi.

Încerc să vă împărtășesc propriile mele trăiri, pentru că este posibil să fie multe alte persoane la fel de sensibile, la fel de reactive și la fel de derutate de aceste efecte URIȘE ale alimentelor asupra energiei corpului.

Am simțit în mod clar cum fiecare fruct pe care l-am consumat (și am găsit pere bio excelente la Lidl și niște mere bio super-gustoase la Kaufland) a introdus viață și stare de bine în corp.

Și cum fiecare legumă, cracker sau castană coaptă consumată, a declanșat reacții de pierdere de energie: am simțit cum am îmbătrânit, am albit (evident a căzut mai mult păr) și m-am îndreptat spre moarte. Și asta doar în câteva zile de consum.

Legumele mă leagă de Pământ (și ajută corpul să se întoarcă mai repede în pământ), în timp ce fructele mă re-întorc către Cer și-i permit întregului meu corp să se curețe și echilibreze.

Dr. Robert Morse, profesorul, îndrumătorul și maestrul meu, cel care m-a învățat despre fructe și cel de la care am înțeles enorm de multe despre legăturile dintre diferitele părți ale corpului meu și reacțiile existente, mi-a explicat detaliat aceste reacții.

Datorită lui, pot să comunic mult mai bine cu Intelin-ul întrucât îi înțeleg multe dintre ”semnale” și reușesc să mă reconectez cu senzațiile și trăirile sale.

Până n-am trăit eu în mod direct, în corpul meu, învățăturile dr. Morse, acestea n-au avut foarte mult impact asupra schimbărilor din viața mea.

LUMINA din fructe, dar mai ales LUMINA ce se acumulează în corp atunci când NU consum nimic (nici mâncare, nici apă) este atât de evidentă, atât de clară, încât s-a intensificat la maxim întrebarea pe care o am de câțiva ani de zile: corpul omenesc are sau NU are nevoie de mâncare?

Care este, de fapt, combustibilul real pentru organismul omenesc?

Nu am încă un răspuns clar și trăit direct pe corpul meu.

Și nu vă încurajez să renunțați la mâncare, să aruncați legumele sau să începeți diete simpliste și postiri prelungite.

În niciun caz nu intenționez acest lucru.

Doresc doar să vă fac atenți la semnalele corpului, la INTELIGENȚA INTERIOARĂ ce încearcă să vă comunice (cum poate mai bine) ce are /  nu are nevoie.

Pentru că organismul omenesc nu are ”Manual de utilizare” (așa cum au toate mașinile utilizate în mod obișnuit de oameni), oamenii îl folosesc greșit și abuziv: ori îl suprasolicită, ori îl subsolicită, ori îl neglijează, ori îl agresează.

Am constatat, în viața mea de până acum, două lipsuri uriașe:

Manualul de utilizare al corpului omenesc

Manualul pentru părintit (cum să fii un părinte bun)

Am trăit o viață în întuneric, datorită erorilor și suferințelor trăite, pentru că am făcut ceea ce mi s-a spus de către alții.

Așa am descoperit că părinții și profesorii mei au trăit fără lumină, în cel mai adânc întuneric.

M-am apucat de ani buni de zile să cercetez și să-mi redescopăr (și re-trăiesc) lumina.

Procesul s-a dovedit o veritabilă arheologie interioară, în care m-am trezit că este nevoie să sap profund, să dau la o parte straturi groase de mâl, noroi, pământ și mizerii, depuse pe realele mele talente, dorințe și vise; iar de-a lungul procesului, m-am confruntat (și mă confrunt) zilnic cu cei care mi-au acoperit și tăiat crengile creativității și continuă să o facă (prin cuvintele, gesturile, acțiunile și energia lor).

LUMINA interioară m-a ghidat continuu.

Inițial, am tot căutat-o la exterior, considerând că o pot găsi la alții.

Am descoperit, în timp, cum fiecare nu este decât un alt căutător și fiecare vede doar drumul și calea pe care singur și-o construiește.

Poți învăța de la cineva foarte puțin, doar ceea ce rezonează cu propria ta căutare.

Acum, de aceste Sărbători Pascale, am trăit la maxim contrastul între LUMINA INTENSĂ, lumina Creativității interioare, copilul creativ și jucăuș care este Dumnezeul meu interior – și ÎNTUNERICUL MAXIM, somnul pesimismului și submisivității, al neputinței și lipsei de speranță.

”Așa se face, așa este tradiția, doar așa se mănâncă, doar așa se procedează……” am auzit aceste zile continuu replicile repetitive, ce țin oamenii în întuneric.

După Postul Ortodox, în care organismele s-au curățat de reziduurile acide ale proteinelor (ale cărnii, lactatelor și ouălelor), Sărbătorile Pascale au prilejuit 3 zile (sau mai multe) de dezmăț culinar biciuitor pentru ficat și rinichi: ouă și carne, lactate și dulciuri, într-un amestec de energii fulminante pentru organism.

Iar oamenii au început să vibreze în energia fricii, a disperării, a suferinței, a bolilor și au început să se agațe de cei din jur, să caute vinovați în exterior și să aștepte mântuire (”pastile magice”) tot din exterior.

Cât întuneric, câtă lipsă de lumină, cât blocaj în aceleași tipare repetitive de comportament zilnic!

Chiar și cei vegani (sau raw-vegani) au consumat ”bunatățile” amestecate cu nuci, semințe, caju-uri și altele, într-o imitare stupidă a mâncării ”normale”, astfel încât organismele au protestat la maxim la aceste abuzuri.

Nu arăt cu degetul către nimeni, cu toate degetele mele sunt îndreptate spre mine însămi.

Îmi asum oglindirea pe care o văd în ceilalți din jur.

Am observat modul în care am intrat ”în joc” și am vibrat pe energia Întunericului, după ce zile întregi am fost Lumina maximă.

Nu m-am judecat, nu m-am criticat, nu m-am învinovățit, am reușit să păstrez o stare emoțională de detașare și doar să observ.

Să observ cum m-am prins în capcana ”mâncării”, socializării și ritualurilor ”tradiționale” (deși, cum vă spuneam, la capitolul mâncare am consumat hrană ”sănătoasă” cât s-a putut).

Să observ cum mă deconectez de copilul interior și mă re-atașez de păreri / opinii exterioare și re-devin ”serioasă”, ca toți cei din jur.

Nu mi-a plăcut deloc trăirea.

Da, îmi sunt familiare ambele vibrații, și ale Luminii și ale Întunericului.

Pe ambele le-am repetat întreaga viață.

În ultimii ani, cât mai conștient, cât mai prezent și mai ales, cât mai detașat emoțional.

Și odată cu Ziua de Paște, cu Învierea, am decis să aleg LUMINA.

Am decis să aleg VIAȚA.

Am decis că, în ciuda perioadelor de întuneric și a căderilor (încă ocazionale) în vibrația dualității (întuneric/lumină) îmi voi menține LUMINA APRINSĂ.

Întunericul mi-a astupat abilitatea creatoare și JOCUL AMZ rămâne încă la stadiul de tetraedru încadrat în cub.

Mi-am acordat timpul și spațiul să-mi fac explorarea interioară și să găsesc puterea să mă reîntorc la Lumină, după zile întregi petrecute în Întuneric (energetic).

Am fost maxim de blândă cu mine, toată această perioadă.

M-am purtat cu delicatețe și iubire, înțelegând câtă forță este în Întuneric și nemai luptându-mă nici cu el, nici cu mine.

Am re-descoperit că Blândețea, Iertarea și Iubirea sunt căile cele mai ușoare pentru re-apropierea de Lumină (sau pentru intensificarea ei, atunci când aproape s-a stins).

Desigur, blândețea în relația cu mine însămi, iertarea pentru toate erorile / șovăilelile și dificultățile în propriul proces de maturizare și Iubirea de sine, nestrămutată.

Mă iubesc și mă respect, îmi iubesc și-mi respect Corpul, Divinul vehicul al Sufletului meu.

Aleg viața, aleg LUMINA și aleg vibrația înaltă a Creativității.

Vă mulțumesc tuturor, celor care sunteți alături și aproape, pentru toate urările de Sărbătorile Pascale și mesajele de iubire și susținere.

Am simțit că pentru mulți dintre voi, Sărbătorile Pascale au fost revelații / trăiri importante.

Mă bucur să explorăm împreună profunzimi ale experienței omenești și să continuăm drumul, AMZ ÎMPREUNĂ.

Mmmmmmm……ce minunată este LUMINA!

 

Vă îmbrățișez strâns și pe curând,

Zyanna Orinda