31 mai

sau

PUTEREA ”NIMICULUI” ȘI A LUI ”NU ȘTIU”

Ne aflăm în ziua a 5-a a ritualului nostru de ELIBERAREA de tiparele vechii energii care ne-a limitat dezvoltarea și creșterea sufletului.

Am fost ținuți în stare infantilă, majoritatea dintre noi fiind COPII RĂNIȚI și nevindecați.

”Copiii răniți” care suntem noi toți, răniți de școala ce ne-a ”castrat” și mutilat sufletele, de socialul care ne-a sacrificat autenticitatea, pentru a juca rolurile comediei în care ne-a distribuit, răniți de familia în care am crescut și de ”făcutul” și activitățile ce ne-au drenat toată energia – ne refugiem cel mai adesea în singura bucurie / plăcere / consolare și anestezie a durerilor existenței noastre: MÂNCAREA.

Mâncarea este închisoarea biochimică în care este blocată întreaga omenire.

Oamenii au fost păcăliți că au nevoie de mâncare pentru a avea energie (iar adevărul este exact opusul).

Mâncarea oferă o stimulare temporară, cu prețul ulterior al pierderii energiei și intoxicării corpului zile întregi.

Mâncarea ne îmbătrânește, mâncarea ne distruge ficatul și în final, corpul.

Murim pentru că mâncăm în fiecare zi, mult prea mult, cu mult mai mult decât realmente avem nevoie.

Și nu doar că murim (oricum, acesta este finalul inevitabil), dar murim rapid (viața este din ce în ce mai scurtă) și în chinuri, după ce trăim cu dureri și tot în chinuri.

Există o posibilitate de eliberare din ÎNCHISOAREA MÂNCĂRII?

Ne putem rupe de POFTELE PÂNTECELEOR ȘI ALE MINȚII?

NU ȘTIU.

Am cunoscut oameni care spuneau că s-au eliberat de închisoarea mâncării.

Dar văzându-i, interacționând cu ei și realizând că poartă încă kilograme de reziduuri rămase de o viață, depozitate în corpul fizic (în energie și în emoții) mi-am dat seama că nu au făcut-o. Dar s-au apropiat mult de posibilitatea de o face.

TEORETIC ESTE POSIBIL.

PRACTIC, NU ȘTIU.

Nu am încă cele mai bune soluții.

Caut de ani de zile, studiez, încerc.

Verdictul final este: NU ȘTIU.

Majoritatea variantelor de diete, de modalități de alimentație mai ușoare / naturale sau tip detoxifiere pe care le-am încercat / testat / experimentat au fiecare problemele lor.

Pentru că și organismul meu are problemele sale – MULTE – cu care s-a născut și pe care le-a dobândit de-a lungul vieții.

Observ în jur, la toți cei care îmi cer sfaturile, aceleași probleme ca la mine: corpuri deteriorate, suflete rănite, minți fixiste și greu de modelat.

Suntem cu toții blocați într-un carusel interior ce se auto-menține automat.

CONȘTIENTIZAREA și poziția de OBSERVATOR necesită multă energie.

Cei mai mulți dintre noi nu prea mai au această energie.

Continuarea ”FĂCUTULUI” și activităților la nivelul la care ne menținem continuu suprarenalele slăbite este unul dintre factorii importanți ai persistenței prizonieratului ALIMENTAR.

Am observat cum cele cinci cuști se mențin unele pe altele:

CUȘCA FAMILIEI, SOCIALULUI, ȘCOLII, ”FĂCUTULUI” (SERVICIULUI) mențin CUȘCA MÂNCĂRII

Putem să reducem mult PRIZONIERATUL MÂNCĂRII când reducem nivelul de stres adus de FAMILIE, SOCIAL, ȘCOALĂ și SERVICIU/ACTIVITATE.

Personal, am observat că am avut nevoie de ani de zile pentru a accepta mental să fac întregul proces de eliberare, fir cu fir, din toate prizonieratele.

Am înaintat cu pași mici de furnică și am făcut de nu știu câte ori pași înapoi, după ce am alergat cutezătoare distanțe scurte.

Cu privire la prizonieratul mâncării, am declarat ani de zile că nu sunt încă pregătită mental și emoțional să renunț la mâncare și la tot ritualul legat de aceasta.

Am trecut prin suferințe fizice importante, și chiar dacă Intuiția mea interioară spunea că este momentul să iau decizia reducerii / opririi alimentației solide, mintea s-a împotrivit din răsputeri.

Și am continuat să sufăr, am continuat să mă degradez, am continuat să mă simt rău fizic.

Am exersat ani de zile SATURAȚIA și am constatat INSATISFACȚIA procesului de alimentație.

Pentru prima oară în ultimii ani, am privit cu ochi limpezi totul în jurul meu:

– cine produce mâncarea (ce devine corpul meu)?

– cine o prepară?

– cine mi-o oferă și la ce preț?

– ce se întâmplă cu corpul meu după consumul de mâncare?

Nu îmi place vibrația oamenilor care îmi pregătesc mâncarea în restaurante.

Nu îmi place nici vibrația oamenilor de la care cumpăr fructe / legume în piețe.

Nu mă simt bine aproape cu nimic din ceea ce introduc în corpul meu.

Chiar și cu fructele din grădina mea simt că am dificultăți, dacă nu am grijă la cantitate și momentul consumului.

Pentru prima oară, în viața mea, încep să fiu pregătită SĂ MĂ ELIBEREZ DIN PRIZONIERATUL MÂNCĂRII.

Cât să mai chinui tubul digestiv iritat, inflamat și blocat să proceseze deșeuri, pline de substanțe chimice?

Cât să mai biciuiesc rinichii să elimine acizi ce-mi ard căile urinare la propriu, rămași în urma alimentelor producătoare de acidoză (chiar și mare parte din fructele de pe piață sunt producătoare de acidoză, din păcate, fiind culese necoapte și tratate cu substanțe chimice)?

Cât să mai pierd timp, bani, energie cumpărând produse sau servicii care ulterior îmi fac rău?

Cât mai sunt dispusă să mă torturez continuu, supunând corpul fizic otrăvirii zilnice?

Sunt GATA SĂ MĂ ELIBEREZ DIN PRIZONIERATE.

Am nevoie să rup legăturile care îmi paralizează CREATIVITATEA ȘI IMAGINAȚIA.

Am nevoie să redevin cine eram menită să fiu, înainte de a fii transformată în ce am devenit în prezent.

Este posibilă eliberarea din PRIZONIERATE?

NU ȘTIU.

Spațiul lui NU ȘTIU este un spațiu de confuzie, ciudat și dificil (din școală am primit informația că NU AM VOIE SĂ NU ȘTIU – și CĂ ”EȘTI PEDEPSIT DACĂ NU ȘTII”).

Adultul care sunt NU MAI ACCEPTĂ SLOGANURI SOCIALE ȘI ȘCOLARE.

ÎMI DAU VOIE SĂ NU ȘTIU.

AM VOIE SĂ FIU ÎN STARE DE GOLICIUNE MENTALĂ / de ștergere a tot ce am fost cândva învățată și programată.

Când ajung la starea de ”NIMIC” și de ”NU ȘTIU”, în loc să intru în panică, să încep să mă agit și să fac eforturi să umplu golul cu orice, doar să-l umplu, prefer să exersez un alt comportament și o altă perspectivă:

NIMICUL este PÂNZA GOALĂ pe care pot să CREEZ orice doresc.

NIMCUL este POTENȚIALUL.

”NU ȘTIU” este cea mai bună stare în care sunt deschisă către surprizele Universului.

Când EGO-ul meu cedează puterii lui ”NU ȘTIU”, permit DIVINULUI din interiorul meu să ofere alternative.

Când accept că NU ȘTIU, las Voia Mea de o parte și sunt de acord să se facă Voia Sa.

ELIBERAREA DIN PRIZONIERATE ÎNCEPE CU transformarea OBSERVATORULUI – pe care l-am exersat în toate aceste 5 zile de RITUAL DE ELIBERARE de la final de lună mai – în COPILUL INOCENT ȘI CURIOS care nu se teme să NU ȘTIE și acceptă NIMIC-ul din viața sa.

ALCHIMIA VINDECĂRII INTERIOARE ajută transformarea COPILULUI RĂNIT (din adultul care sunt în prezent), în COPILUL INOCENT și curios, gata să accepte să o ia de la capăt.

SĂ O LUĂM DE LA CAPĂT

RE-START

Ce-ați face dacă v-aș spune că ESTE POSIBIL PENTRU FIECARE DINTRE NOI SĂ O IA DE LA CAPĂT – începând cu 1 iunie 2018 – de la ziua 0 a vieții, dar păstrând toate amintirile și experiențele avute până în acest moment al vieții?

Cum ar fi să ne RENAȘTEM în INOCENȚA COPILĂRIEI fiecăruia dintre noi, dar amintindu-ne și CONȘTIENTIZAREA ADULTULUI CARE AM DEVENIT, între timp?

JOCUL AMZ IMPREUNĂ propune să INTENȚIONĂM o repornire a JOCULUI VIEȚII, pentru fiecare dintre noi care alegem să o facem!

Pe 1 iunie 2018, odată cu schimbarea energiilor Pământului și începutul celei de-a 6-a luni a anului și ultima lună a primăverii, cu ocazia ZILEI COPIILOR, SĂ INTENȚIONĂM REPORNIREA ENERGIILOR INTERIOARE.

Să trăim ziua de 1 iunie cu vibrația copilului și a adultului, cu ochii inocenței și înțelegerea conștientizării, cu împletirea și uniunea dualităților într-o unică perspectivă asupra Jocului Vieții: EVOLUȚIA.

SĂ NE BUCURĂM CU BUCURIA COPILULUI CARE RÂDE DIN TOT SUFLETUL.

SĂ FIM COPIII INOCENȚI ȘI FERICIȚI că suntem în viață, întreaga zi de 1 iunie.

Să o luăm de la capăt!

Vă prindeți în JOC, iubiți călători stelari?

 

Dansez printre voi, pe acorduri de muzică armonioasă,

Împreună, cu voi toți,

Viața care suntem,

Zyanna Orinda Sorina