Creatii naturale versus creatii omenesti

Omul este o ființă creatoare.

Femeile sunt în mod deosebit înzestrate cu energii creatoare, pe care au nevoie să le manifeste continuu în viața lor.

Simțim nevoia să imităm în creațiile noastre frumusețile pe care le-am întâlnit sau le descoperim continuu în Natură.

Vizitând zilele trecute o peșteră spectaculoasă dintr-o țară asiatică, am rămas realmente impresionată de aspectele tip venerație și trăire interioară spirituală resimțite în interiorul pământului.

Una dintre cavitățile peșterii, al cărei tavan s-a prăbușit de la intemperii și a lăsat să pătrundă lumina, căpătase aspectul  interiorului boltit al domului unei biserici.

Și realmente a fost transformată într-un templu, pentru că deja avea ”decorațiile” naturale cu stalagtite, stalagmite și coloane.

Câteva statui cu reprezentări ale imaginilor religioase au fost așezate în diferite unghere și s-a ”mobilat” templul, gata pregătit pentru primirea generoasă a celor ce caută răspunsurile în interior.

Fără să intenționez și fără nicio așteptare, la vizitarea acestei peșteri am intrat în starea de reverie și liniște interioară pe care o resimt la vizita în orice biserică, acolo unde energia credinței și a rugăciunilor impregnează locul.

Și am realizată că oamenii asta caută la construcțiile pe care le fac ei – catedrale grandioase, biserici spațioase, cu bolte înalte și rotunjite, candelabre imense care atârnă și coloane sculptate: oamenii caută frumusețea pe care subconștientul lor și-o amintește că există deja în Natură.

 

În mijlocul mamei pământ, în stâncile milenare care depășesc ca vârstă civilizația umană, există creații de o frumusețe și armonie indescriptibilă.

Și pentru că strămoșii noștri le-au cunoscut și le-au apreciat, aceste amintiri există în profunzimea ADN-ului nostru.

Și încercăm să le reproducem în modul în care structurăm construcțiile noastre omenești.

Am avut o revelație extraordinară, amintindu-mi și de poveștile cu strămoșii noștri dacii, care-și țineau toate întrunirile spirituale în peșteri, în munții Carpați. Altarele naturale și ”bisericile” aproape de energia fundamentală a oamenilor (pământul) erau cele create de forțele Naturii, mai ales în interiorul munților.

Peșterile naturale, cu tavanele boltite și pereții bogat decorați cu sculpturile făcute de ape și umezeală – reprezentau locurile în care apropierea de Divin, datorită apropierii de Mama Pământ, era ușoară și decurgea spontan.

Conectându-se cu Pământul, cu energia stabilității, a protecției, a susținerii și a creativității, oamenii reușeau apoi să se conecteze mai ușor și cu Cerul, cu energia imaginației, a intenției, a respirației și a expansiunii.

În cartea ”Bucătăria lui Dumnezeu” (pe www.centrulnatura.ro) am discutat mult despre fructele existente în zonele calde ale globului, în climatul tropical și gusturile lor speciale și extraordinare.

V-am povestit detaliat despre fructele cu gust de ciocolată (Sapote negru), cu gust de gălbenuș de ou (Sapote galben), cu gust de budincă de vanilie (Sapote alb, Durian), cu gust de sos de roșii ketchup (Pili) sau de orez cu lapte (Cherimoya).

Și am dedus că oamenii au și aceste gusturi în amintirile lor din ADN, din celulele lor – de aceea le caută cu insistență – și negăsindu-le, încearcă să le re-creeze folosind componentele pe care le au la dispoziție: ou, lactate, făinoase și zahăr. Plus arome și condimente.

Însă creațiile omenești, că sunt produse alimentare (prăjituri sau diferite mâncăruri) sau că sunt construcții, ori haine, ori obiecte de folosință – sunt doar copii imperfecte ale creațiilor desăvârșite ale Naturii.

Și ceea ce lipsește, de cele mai multe ori, din creațiile omenești este SUFLETUL și energia tip viață.

Am intrat de multe ori în catedrale ori biserici, în care efectiv nu am simțit nimic. Niciun fel de vibrație a aerului sau a interiorului meu, care să-mi semnifice că mă aflam într-un spațiu sacru.

Mă simțeam exact ca într-un Mall sau într-un supermagazin: o energie amestecată, de oameni mulți, cu emoții diferite și comerț cât cuprinde.

Constructorii locurilor în care ne petrecem noi timpul nu fac parte din categoria de oameni considerați ”spirituali”; dimpotrivă (din păcate). Constructorii sunt oameni cu energii vibraționale joase, impregnați de alcool și amețiți de vaporii de vopseluri, ciment și alte hidrocarburi; în prezent, în construcții au ajuns să lucreze oameni care nu pot găsi alte opțiuni de a-și câștiga existența.

Mai există încă și lucrători pasionați, care pun suflet în creațiile lor, dar acești oameni sunt rari. Am avut privilegiul să cunosc câțiva constructori minunați, care ne-au binecuvântat cu darurile lor, de-a lungul vieții.

Dar am cunoscut și mulți ”omuleți” ce făceau munca de construcții ca cea mai mare corvoadă a vieții lor.

Și se cunoștea în energia locului pe care îl realizau!

Senzația a fost asemănătoare cu cea resimțită în diferite restaurante și magazine, de unde îmi procur alimentele (fructele, legumele sau produsele raw).

Dacă oamenii respectivi, care se implică în creația bunurilor, nu au energia de dăruire și armonie, produsele lor fac mai mult rău decât bine.

Am trăit-o de atâtea ori, încât am ajuns să mă feresc de aproape toate locurile în care pot să mănânc ceva.

Simțind vibrația oamenilor în creațiile lor și consumând creații fără viață, fără energie, sau locuind în case fără viață, fără energie, ori frecventând biserici sau birouri fără viață și fără energie – corpul ajunge să se simtă din ce în ce mai slăbit, mai neconectat, mai izolat și mai lipsit de vitalitate.

Creațiile Naturii sunt făcute special să ”ne hrănească” la un nivel profund, legat de conexiunea noastră cu planeta pe care trăim.

Marea noastră mamă, planeta Terra, ne susține continuu cu frumusețea și bogăția darurilor sale energetice.

Au existat constructori din vechime, care încercau să realizeze Creații ce să îndeplinească același scop.

Dar în prezent, civilizația materialistă s-a depărtat complet de scopul Creației: hrănirea și evoluția.

Scopul prezent (de fapt, de vreo 2000-3000 de ani încoace) este distracția.

Amuzamentul, circul și spectacolul sunt activitățile considerate esențiale, atunci când se realizează creații omenești, de orice fel: construcții, obiecte sau alimente.

Am apreciat enorm liniștea din peștera-templu și m-am conectat profund cu pământul și cu cerul, printr-un ”vitraliu” natural uriaș, din stâncă.

Mi-am amintit de ”altarele” naturale și peșterile uimitoare din Cheile Dobrogei și am înțeles și starea de bine pe care o am la Mănăstirea Sf. Casian și în împrejurimi.

Aici Natura este Creatorul stării de venerație, iar construcțiile omenești sunt doar prelungiri și completări.

Vă doresc tuturor să găsiți timp să vă reîntoarceți în Natură și să vă reconectați la Creațiile sale originale.

Să apreciați veștmintele florale bogate pe care le îmbracă toți arborii, în această perioadă a anului.

Și să re-accesați starea interioară de recunoștință și venerare.

Din această stare izvorăște liniștea apartenenței.

Ne simțim o parte din ceva mult mai mare decât noi.

Și știindu-ne ocrotiți, susținuți și ghidați, ne urmăm mult mai ușor căile și ne confruntăm mult mai detașat cu provocările din viețile noastre.

Zile luminoase și frumoase de primăvară vă doresc tuturor!

 

Cu iubire,

Sorina